luni, 15 iunie 2009

La Steaua- Mihai Eminescu



LA STEAUA




La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.



Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.



Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.



(1886, 1 decembrie)

5 comentarii:

Elisa spunea...

Glosa...
Te imbratisez :)

floris spunea...

Te imbratisez si eu ,Elisa

Manole spunea...

Multumesc Floris pentru gandurile bune.
Te imbratisez cu mult drag!

pescarusul argintiu spunea...

Floris, Eminescu e cea mai curtenitoare gazda care ne intampina la geamul tau :)
Cum a fost la examene?
O zi frumoasa!

floris spunea...

NU ai pentru ce sa imi multumesti ,Mestere.Crede-ma ca mi-ai oferit mult mai mult decat as putea sa fac eu vreodata.
Pescarus,a fost bine la examene.Le-am luat pe toate trei de pana acum.
NU sunt mari notele dar le-am trecut.