La clatite inainte

In rondul meu matinal am trecut si pe la Adi.
Adi a facut o invitatie pentru joi la ora 19.Mancam o clatita si ajutam.
Ne vedem acolo?
Amanunte gasiti pe blogul lui Adi.

Gesturi

Alergam.Nu ne mai ajunge timpul.
Si in goana asta perpetua care se numeste viata,uitam uneori de prietenii din copilarie,de verii cu care ne-am petrecut vacantele copilariei.
Uneori mai primim cate o veste.Ca unul s-a casatorit ,ca altul are un copil ,ca altul a murit.
Teoretic suntem o familie mare.Srabunica mea din partea mamei a avut 13 copii.10 au ajuns la maturitate.Unii s-au descurcat mai bine altii mai putin....
Una dintre matusile mele a avut 4 copii daca bine tin minte.
Cu cele 2 fete mai mari m-am inteles eu bine.Eram si apropiate de varsta.Sabina cu 4 ani mai mare ca mine,Mariana de o varsta sau cu un an mai mare.
Erau atat de saraci.....
Stateau intr-o singura camera construita de mainile matusii mele si a unchiului.
Unchiul e asa o nebuloasa.Nu mi-l amintesc.Tin minte doar ca tare prieten era cu bautura.
Lucra matusa Leana la sortat steril,in ture si abia avea ce pune pe masa .
De multe ori copiii erau chemati in vizita cica de ceilalti frati ai matusii si primeau de mancare.
Pe Sabina a alungat-o de acasa saracia si scandalurile.A stat o perioada la maica (bunica mea) dupa care a luat-o una din surori (care nu a putut avea copii din cauza tifosului de care a fost bolnava in copialrie)si a crescut-o ca pe copilul ei.
NU avem timp .totul e prea rapid.Ne straduim sa facem mai multe lucruri de o data pentru a recupera.
Pornitul televizorului e un reflex.Nu ma uit decat rar.Dar e pornit si printre treburile casei mai aud cate o stire.printre crime,violuri,sinucideri ,accidente,mai auzim ca cineva a facut ceva extraordinar.
Pe mine ma impresioneaza generozitatea celor care in durerea pe care o simt ca au pierdut pe cineva drag au puterea sa semneze actele prin care sunt de acord sa doneze organele.
Cand aud asemena stiri ma opresc din ce am de facut ,ascult,lacrimez si spun asa o rugaciune pentru sufletul celui dus,pentru sufeltul celor care au semnat....
Acum o saptamana,cam asa,la Oradea un suflet a salvat 10 vieti.
Sabina s-a casatorit intr-un sat de langa Marghita.
Mariana a plecat sa lucreze in Austria.
Acum cam 2 saptamani MAriana a plecat la servici pe bicicleta.S-a dezechilibrat ,a cazut si s-a lovit la cap si a intrat in coma
Patronul austriac a platit tot ce era nevoie ca MAriana sa vina acasa si sa fie tratata la Oradea.
MAriana a plecat sa o inatlneasca pe Sabina.Sa fie dincolo de viata impreuna ca doua surori.
Undeva in tara asta 10 oameni si-au recapatat dreptul la viata.

O fapta buna

Ciudati mai suntem noi oamenii.
NE dorim sa facem lucruri care nu le putem face iar cei care le pot nu isi doresc .
Ce e mai trist este ca de cele mai multe ori sufera cei din jurul nostru.
Mie mi-ar place sa pot dona sange,sa pot sa imi fac carnet sau ce se face,de donator de organe in caz ca mi se intampla ceva.
Din cauza unei boli din copilarie nu pot face asta.
Ma gandesc cati oameni sanatosi sunt si ar putea sa faca asa ceva.
Dar nu o fac.Din diverse motive.De frica,din motive de religie ,din ignoranta,din nepasare,din indiferenta....
Ar fi lumea mai buna daca macar o data am incerca sa ajutam.
Daca nu pentru altii,pentru cei care au o atat de mare nevoie,atunci macar pentru sentimentul de impacare pe care ti-l da o fapta buna.
Doar cuvinte...Altii fac cu adevarat mai mult.
Aici si aici
Incepe Saptamana Mare.
Faptele bune se scriu in Cartea Vietii.