sâmbătă, 29 noiembrie 2008

La multi ani

Pentru ca nici o zi nu incepe pana nu imi zambesti...
Pentru ca nici o zi nu se termina pana nu imi spui "noapte buna"...
Pentru ca fara tine eu nu exist...
Pentru ca fara tine viata mea nu are sens...
Pentru ca fara tine nu as fi fost femeie...
Pentru ca fara tine nu as fi fost mama...
Pentru ca si dupa atata timp fluturii din stomac isi mai misca aripile ...
Pentru ca si dupa atata timp mai astept sa imi spui "Te iubesc"
Si pentru alti multi pentru ca.............
LA MULTI ANI ,Iubire!

vineri, 28 noiembrie 2008

miercuri, 26 noiembrie 2008

...

Am obosit.
Am obosit asteptand,am obosit dorind,am obosit sperand,am obosit visand,am obosit iubind.........
M-a imbolnavit asteptarea asta in van.........
Mi-am dorit atat de putin si am primit nimic.
Iti mai aduci aminte?
Iti vorbeam de stele si tu te uitai la pietre.
Iti vorbeam de zbor si tu te uitai in gol.
Iti vorbeam de iubire si tu te uitai ................te uitai.
Acum ai plecat si ai luat cu tine tot.
Omului caruia nu i s-a dat niciodata nimic, apierdut acum totul.
Am privit in urma ta si.........am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.

Amintiri din vara


Si ajutoarele sale




Paznicul Gradinii

marți, 25 noiembrie 2008

Destin

Candva,in vremuri indepartate,am primit un montaj,si esenta era :Oamenii ne intra in viata pentru un motiv,pentru un timp sau pentru o viata.
Fiecare e important si are menirea lui.
Tot asa sunt oameni care ,pe drumul vietii,merg in fata noastra,langa noi, in urma noastra,sau se tarasc la picioarele noastre.
Fiecare e important si are menirea lui.
Pe cei care merg in fata noastra vrem sa ii ajungem,ne obliga sa fim mai buni ,ne ambitioneaza.
Cei care merg langa noi ne sustin,ne incurajeaza,ne ajuta sa ne indeplinim visele.
Cei care merg in urma noastra,candva au pasit alaturi de noi,dar si-au implinit destinul.
Cei care se tarasc la picioarele noastre ne fac sa ne simtim puternici,chiar daca nu suntem.
Fiecare e puternic in felul lui.Chiar si cei slabi si neajutorati.
Important este sa nu uitam.

luni, 24 noiembrie 2008

O zi altfel

O zi normala ar fi inceput asa:trezit Printesa la 6.30,trezit Printul la 7.30,pornit calculatorul ,trezit D-l Sot,verificat mail-urile-de obicei lista goala-mers la servici si mancat nervii cu tot felul de lucruri.
Azi.........Trezit Printesa,Printul,D-l Sot,pornit calculatorul si mess-ul si ...........culmea aveam mail.
Eu??????????? la prima ora???????????
"O fi de pe vre-un forum unde mai umblu" a fost primul gand.
Dar nu.Cineva imi spunea mie Buna dimineata.Cineva imi spusese Noapte buna.Cineva isi oferea ,din nou,ajutorul.
Si dintr-o data am simtit cum incolteste acolo un sentiment de bine,de Cineva ,in afara de Cel de Sus,se gandeste la tine.
Deci ......cei care imi cautau prezenta pana acum asta simteau cand ,stiind ca au probleme,ii salutam prima cu un zambet,ii mangaiam,ii ajutam.....
E placut sentimentul.
Azi nu am plans.


Multumesc tuturor pentru incurajari ,pentru sustinere.e mare lucru pentru cineva care nu prea a avut asa ceva.

duminică, 23 noiembrie 2008

Intrebari

A mai trecut o luna.
NU orice luna.Luna ta preferata.
Cel putin asa imi aduc aminte.
M-am gandit mult,pentru ca sunt mult timp singura cu gandurile mele,ce a ramas,ce a mai rams?
Urme?
Ramasite?
Urme de ce?
de o prietenie?
A fost asa ceva?
A fost o prietenie intr-un singur sens?
A fost doar o nevoie acuta de a spune ce ai pe suflet si de a cere confirmari pentru actiunile tale?
Am fost doar un surogat?
E trist ca te-am crezut.
E trist ca te-am crezut?


Update:
Scrisoare catre MESTER
Draga Mestere,
E prima data ,dar prima data ,cand eu primesc o scrisoare.
Nimeni ,niciodata nu s-a gandit sa imi scrie mie o scrisoare.
Am fost emotionata,impresionata.........
E ciudat dar acum doi ani,intr-un moment foarte greu pentru mine,cineva mi-a intins mana .
M-am agatat de ea si am crezut ca in sfarsit am gasit si eu un prieten asa cum sunt prietenii.
Adica langa tine si la nevoia ta nu numai a lui.
Dar m-am inselat ingrozitor.
Si mi-am pierdut increderea in oameni ,in prieteni.........
Acum incep sa recastig,dar procesul e foarte lent.
Dovada ca am inceput sa va scriu .
Cred ca pana la urma am sa va iau de mana.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

No name (ca nu stiu ce titlu sa ii dau)

Nu am mai trecut de mult pe aici.
La ce bun?
Locul asta inca nu e al meu.Va trebui .............nu stiu ...........sa imi aduc lumanarile iubite,uleiurile parfumate?
Elisa m-a incurajat sa continui,Cristal mi-a oferit sprijinul,Mesterul Manole prin articolele ei imi face pofta dar...............(as pune link-urile catre ele daca as sti cum)
Ma doare neputinta mea.Faptul ca nu ma pot descurca singura.
Plus ca am inceput sa imi spun tristetile si neimplinirile in jurnal.
Vreau eu asta? Sa se vada doar latura trista si necajita a mea?
Pfuai ce praf se ridica de aici.
Mai bine inchid sa nu ma inec.
Intr-o zi am sa revin si am sa fac curatenie.