A mai trecut o luna.
NU orice luna.Luna ta preferata.
Cel putin asa imi aduc aminte.
M-am gandit mult,pentru ca sunt mult timp singura cu gandurile mele,ce a ramas,ce a mai rams?
Urme?
Ramasite?
Urme de ce?
de o prietenie?
A fost asa ceva?
A fost o prietenie intr-un singur sens?
A fost doar o nevoie acuta de a spune ce ai pe suflet si de a cere confirmari pentru actiunile tale?
Am fost doar un surogat?
E trist ca te-am crezut.
E trist ca te-am crezut?
Update:Scrisoare catre MESTER
Draga Mestere,
E prima data ,dar prima data ,cand eu primesc o scrisoare.
Nimeni ,niciodata nu s-a gandit sa imi scrie mie o scrisoare.
Am fost emotionata,impresionata.........
E ciudat dar acum doi ani,intr-un moment foarte greu pentru mine,cineva mi-a intins mana .
M-am agatat de ea si am crezut ca in sfarsit am gasit si eu un prieten asa cum sunt prietenii.
Adica langa tine si la nevoia ta nu numai a lui.
Dar m-am inselat ingrozitor.
Si mi-am pierdut increderea in oameni ,in prieteni.........
Acum incep sa recastig,dar procesul e foarte lent.
Dovada ca am inceput sa va scriu .
Cred ca pana la urma am sa va iau de mana.