marți, 30 iunie 2009

Indignare

Deci....
Am foarte putin timp.Ma impart intre servici si casa.In putinul timp care imi ramane invat sa fac si eu o facultate ca sapot avansa pe o scara impusa de altii.
NU ma uit la televizor decat in conditiile in care se uita sotul meu si i se deconecteaza castile.Aud ce se discuta si imi distrage pentru putin timp atentia.
De ceva timp nu ma simt bine.NU pot sa spun ca ma doare ceva anume.Doar c anuma simt bine.NU asimilez mancarea pe care o mananc si totusi m-am ingrasat.
De o viata sunt la regim si totusi...nu am timp sa merg la doctor ca v-am spus ca am traseu fix.
Azi m-am simtit din nou rau la servici si am avut norocul la terminarea programului sa fie o comanda de pizza chiar langa casa mea.
Ajung acasa,fac un dus...intre timp Printesa imi incalzeste putina supa de pui.
Ca zice ea : "-Poate o sa te simti mai bine dupa supica."
Si ma pune gaia sa pornesc televizorul.
Incepuse Happy Hour.
Si da pe post reportaj de la "nunta secolului".
M-am inecat de indiganre.Cica au dat la participantii la nunta salam si branza ca mireasa a fost fata mare.Ca au jucat cearceaful.
NU ....sincer mi se rupe daca a fost sau fata mare.
Dar cand vezi cat tam-tam pentru o tigancusa .cat tam-tam pentru cine?
Pentru un nimeni....Si nic iasta nu e problema ci faptul ca au aruncat cu banii in stanga si in dreapta pe porcusori de lapte (culmea ipocriziei si a infatuarii -au cautat sa fie toti la aceeasi greutate),pe rochie de zeci de mii de euor,pe toalete si mai stiu eu ce.
Sa ii fie de bine...dar de unde mama soarelui au strans atata banet?
treba lor,ca mi se rupe iar.
Dar cand stiu cati copii au nevoie de tratament...cand stiu cati batrani sufera de foame...cand stiu cum alti OAMENI se chinuie sa puna mana de la mana sa adune bani pentru utilarea spitalelor.
OAMENII stau la colt de strada si vand limonada...
OAMENII fac clatite (imi pare rau ca pentru moment e inchis blogul lui Adi Hadean) pentru a ajuta o mama sa fie operata ca sa i se saleveze viata.
OAMENII scriu pe bloguri si mediatizeaza cazurile disperate pentru a mai putea aduna cei in nevoi sa mai adauge un banutz la suma aia uriasa de care e nevoie pentru a-si salva viata.
Pe cand oamenii (as fi folosit un font atat de mic acum,mic ca sufletul lor)isi etaleaza cearceafurile patate din noaptea nuntii si mananca si beau de milioane de euro pentru ca lenjeria e patata.Parca e atata de greu in ziua de azi sa faci o operatie de refacere...Si daca nu faci operatia s-o gasi cineva sa se taie la deget pentru a repara onoarea...
De ce nu a renuntat mireasa respectiva la 10 lanturi de aur din ce a primit la nunta pentru a salva un copil?
De ce asa zisul rege nu a donat ceva din marea lui avere pentru sectia de Cardiologie pentru care poti trimite SMS-uri la 858?
Sau daca tot era tata populatie acolo de ce nu au luat telefoanele sa trimita cate 2 SMS-uri de persoana la numerele acestea .
Sunt oameni care au cu adevarat nevoie.
Iar presa?
Au mediatizat atata nunta asta...De ce nu au mediatizat gratis macar unul din cazurile grave.
Ne mor copii cu zile pentru ca nu sunt bani pentru operatii,tratamente ...
Dar facem nunti de miliarde.
Organizam festivitati inutile cu miliarde...
In ce lume mica si murdara traim.

Credeti-ma ca sunt indignata.
Ma linistesc si am sa revin sa pun link-urile necesare

joi, 25 iunie 2009

Un fel de Update

VA mai amintiti ca acum ceva timp va spuneam de Alina?De fapt de cununia ei civila.
Ia uitati ce mandrete de fete am.Una e Alina,una e Printesa.L-am adoptat si pe Mihai.

marți, 23 iunie 2009

La clatite inainte

In rondul meu matinal am trecut si pe la Adi.
Adi a facut o invitatie pentru joi la ora 19.Mancam o clatita si ajutam.
Ne vedem acolo?
Amanunte gasiti pe blogul lui Adi.

luni, 22 iunie 2009

Amintiri din copilaria mea

Ciudat mai e omul.
Eu nu imi cumpar haine si incaltari decat extrem de rar.
Imi plac si hainele si pantofii.
Dar e chestie de superstitie.
Am avut multe probleme financiare.NU conteaza motive dar am avut.
Si cand in sfarsit ma induram sa imi iau si eu cate ceva,mai frumos,mai scump,se intampla ceva rau.
Asa ca am renuntat la obiceiul asta.De a-mi cumpara ,vreau sa zic.
In fine .Nu asta e povestea.
Acum 2 saptamani mi-am cumparat o pereche de balerini albi.
Ii vazusem de multa vreme (de anul trecut) dar erau prea scumpi dupa parerea mea.
Ei...motive sa nu imi cumpar.
Si acum doua saptamani am intrat in magazinul respectiv sa ii iau Printesei sandale.
Vazuse ea o pereche si no...stiti cum sunt fetele.
Si am vazut ,intr-un colt,balerini albi.Credeti-ma ca ma strigau in gura mare.
Si bineinteles ca i-am luat.Erau atat de redusi la pret ca nu am mai avut motiv sa ii las acolo.
Am spus ca sunt albi?
Am spus.
Si azi am venit incaltata cu ei ,ca era cam inorat de dimineata.
Eu folosesc indigo.Comenzile le iau in doua exemplare.
Si am scapat o bucatica de indigo care a aterizat pe pantofiorul meu alb.S-a patat putin dar.........
Mi-am adus aminte de o vara .
Eram la gradinita .Si aveam pantofiori albi.
Acuma sa nu va ganditi la nu stiu ce pantofiori eleganti cum sunt acum.
NU .
Erau niste ghetute dar subtirele.
Gradinita avea o curte .Dincolo de gard era un depozit care avea si biroul de contabilitate aferent.
Cum necum a ajuns in curtea gradinitei o jumatate de coala de indigo folosit.
Am gasit indigoul si l-am impartit cu o alta fetita.
Stiti ce am facut?
Mi-am "curatat" pantofiorii albi cu indigo-ul.
Nu stiu ce s-a intamplat mai departe.
Imi amitesc doar expresia de pe fata mamei cand a venit sa ma ia si ca mirosea a tei.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Alte secrete :)


-Shhhhhhhhhhh.Nu mai spui la nimeni da?Sunt terorizata.Duminica dimineata am cel mai greu examen din sesiunea asta.Este examenul de specialitate.Deci maine dimineata,de la 8,stai frumos cu pumnii stransi si spui si o rugaciune.Da?Te rog eu frumos.

joi, 18 iunie 2009

La cirese


Ia uitati pe cine am gasit la furat de cirese. :)
Noroc ca am mai salvat cateva.

luni, 15 iunie 2009

La Steaua- Mihai Eminescu



LA STEAUA




La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.



Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.



Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.



(1886, 1 decembrie)

duminică, 14 iunie 2009

Relaxare


M-am retras putin sa invat.
Daca doriti o limonada ,un pahar de apa sau orice altceva de savurat si putina relaxare cu o carte in mana ,sunteti bineveniti.
O Duminica frumoasa si linisitita va doresc.

joi, 11 iunie 2009

Secrete (altele)


-Tomitza? Mai Tomitza...sunt eu prietena ta.
-Dasy? tu esti?Mai ca era sa dau cu laba dupa tine cand te-am vazut asa aproape.Da' ce-i cu tine?De ce te-ai transformat asa?
-Pai Tomitza...ma fac si mai mica imediat sa pot intra in crapatura asta.Am maine examen la matematica si stii cat ma terorizeaza materia asta.Te-am pupat.Daca lucrurile merg bine ne vedem maine.

Traditii

Mi-am facut timp si am pus imagini de la serbarea de 1 Iunie a unei anumite scoli.
Acelasi spectacol a fost prezentat si la Festivalul de Folclor Iuliu Hatieganu.
Obiceiurile si jocurile populare se transmit mai departe.









Nu sunt perfect sincronizati.
Se mai incurca pe alocuri.
Dar sunt frumosi ,curati si sinceri.

marți, 9 iunie 2009

Cruda realitate

Ne stim de multa vreme.Chiar de o viata as putea spune.Semanam mult,foarte mult.
Prietene?Poate ca suntem prietene.
Dar nu de genul cu mers la cafele,stat la povesti mers la plimbare impreuna.
Si nici nu ne sunam ca sa povestim ultima barfa sau ultima mondenitate.
Nu.
Ne intalnim doar cand avem necazuri mari,probleme si nu mai putem sa adunam in noi.
Ne povestim,spunem ce avem de spus,mai golim din prea plinul sufletului.
Azi de dimineata am vorbit.
La ora 7 ea plangea.
Imi spunea ca ar vrea sa scoata tot ce are in suflet.TOT.
Sa nu ramana nimic acolo.Si sa construiasca in jurul ei un gard atat de inalt....pana sus la cer.
Sa nu mai poata nimeni intra dar nici ea sa nu mai poata iesi.
Am ascultat-o.Povestind ,ii curgeau lacrimile pe obraz.
E trist plansul ei.Tacut...fara hohote....daca nu i-ai vedea lacrimile nici nu ai sti ca plange.
Am intrebat-o mai demult cum poate plange asa fara zgomot.
Si a zis ca nu vrea sa deranjeze daca ea e prin bucatarie sau prin casa robotind si restul lumii e acasa.
Ma intreb de multe ori ce pacate are de ispasit.
Pentru ca de multe ori viata ei pare o pedeapsa.
Daca cineva are o problema ea este prima care ajuta.
Este mereu disponibila pentru oricine are nevoie.
Si totusi...
E trist ca un om asa cum e ea ,ajunge sa isi doreasca sa cladeasca garduri pana la cer ca sa se izoleze de oameni.
- Si totusi de ce garduri pana la cer?am intrebat
-Pentru ca pe mine doar Dumnezeu ma iubeste si pe El nu il scot din sufletul meu.
Vezi la ce mai sunt bune gardurile Mestere?

luni, 8 iunie 2009

vineri, 5 iunie 2009

Secrete


Stiti ce-i sopteste cel mic?
Ca maine are examen,la engleza,si ca e terorizat si stresat.

joi, 4 iunie 2009

Traditii

Am fost la un Festival de Folclor.
Una din scolile de cartier (fosta Generala 21 ,actuala Iuliu Hatieganu - asta pentru clujeni) a organizat a doua editie a Festivalului lor.Festivalul s-a tinut la Casa Radio.
Eu am mers cu una din scolile participante.
M-a rugat o prietena sa o ajut sa se deplaseze cu copiii din manastur pana in Grigorescu pentru ca nu avea cine sa insoteasca iar ea avea in grija toti cei 40 de copii ai ansamblului folcloric.
Copiii au fost rugati sa vina imbracati in costumele populare.
Mi-a placut naturaletea si simplitatea cu care purtau costumele populare pe strada.Si in plus grija pentru costumul popualr.
Noaptea plouase in Cluj (ca mai peste tot in tara).Mergeau pe strada ocolind cu atentie baltile nu cumva sa se stropeasca.
Ii admira lumea pe strada cat erau de frumosi.mai ales fetele.
CU parul prins in cozi impletite,fara farduri fara figuri.
Casa Radio era plina de copii,plina de costume populare.
Spectacolul?Hmm....
A fost frumos.
Unii mai pregatiti altii mai putin pregatiti.Unii mai teatrali altii naturali.
Dincolo de toate astea important esta ca exista preocupare pentru folclor.
Pentru traditii chiar si la oras.
Exista profesori preocupati de valoare.
Exista parinti care isi lasa copii sa mearga la astfel de activitatii.
Exista copii care vor sa faca asa ceva chiar daca nu e cool.Chiar daca altii vor rade pe la colturi de ei .
Mai avem o sansa ca societate.
Ce mi-a palcut cel mai mult la Festivalul acesta?
Eleganta simplitatii.

miercuri, 3 iunie 2009

Gesturi

Alergam.Nu ne mai ajunge timpul.
Si in goana asta perpetua care se numeste viata,uitam uneori de prietenii din copilarie,de verii cu care ne-am petrecut vacantele copilariei.
Uneori mai primim cate o veste.Ca unul s-a casatorit ,ca altul are un copil ,ca altul a murit.
Teoretic suntem o familie mare.Srabunica mea din partea mamei a avut 13 copii.10 au ajuns la maturitate.Unii s-au descurcat mai bine altii mai putin....
Una dintre matusile mele a avut 4 copii daca bine tin minte.
Cu cele 2 fete mai mari m-am inteles eu bine.Eram si apropiate de varsta.Sabina cu 4 ani mai mare ca mine,Mariana de o varsta sau cu un an mai mare.
Erau atat de saraci.....
Stateau intr-o singura camera construita de mainile matusii mele si a unchiului.
Unchiul e asa o nebuloasa.Nu mi-l amintesc.Tin minte doar ca tare prieten era cu bautura.
Lucra matusa Leana la sortat steril,in ture si abia avea ce pune pe masa .
De multe ori copiii erau chemati in vizita cica de ceilalti frati ai matusii si primeau de mancare.
Pe Sabina a alungat-o de acasa saracia si scandalurile.A stat o perioada la maica (bunica mea) dupa care a luat-o una din surori (care nu a putut avea copii din cauza tifosului de care a fost bolnava in copialrie)si a crescut-o ca pe copilul ei.
NU avem timp .totul e prea rapid.Ne straduim sa facem mai multe lucruri de o data pentru a recupera.
Pornitul televizorului e un reflex.Nu ma uit decat rar.Dar e pornit si printre treburile casei mai aud cate o stire.printre crime,violuri,sinucideri ,accidente,mai auzim ca cineva a facut ceva extraordinar.
Pe mine ma impresioneaza generozitatea celor care in durerea pe care o simt ca au pierdut pe cineva drag au puterea sa semneze actele prin care sunt de acord sa doneze organele.
Cand aud asemena stiri ma opresc din ce am de facut ,ascult,lacrimez si spun asa o rugaciune pentru sufletul celui dus,pentru sufeltul celor care au semnat....
Acum o saptamana,cam asa,la Oradea un suflet a salvat 10 vieti.
Sabina s-a casatorit intr-un sat de langa Marghita.
Mariana a plecat sa lucreze in Austria.
Acum cam 2 saptamani MAriana a plecat la servici pe bicicleta.S-a dezechilibrat ,a cazut si s-a lovit la cap si a intrat in coma
Patronul austriac a platit tot ce era nevoie ca MAriana sa vina acasa si sa fie tratata la Oradea.
MAriana a plecat sa o inatlneasca pe Sabina.Sa fie dincolo de viata impreuna ca doua surori.
Undeva in tara asta 10 oameni si-au recapatat dreptul la viata.

marți, 2 iunie 2009

The way we were


Uneori ai prea multe de spus dar nu poti.
SI atunci....te inchizi intr-o mare de tacere punandu-le celorlalti muzica.