duminică, 19 octombrie 2008

Varste

Trecu prin hol si se opri uimita.
Pentru o secunda crezu ca mai e cineva cu ea in casa.
Se uita in jur.
Cine era persoana care o privea?
Se apropie de oglinda si se privi uimita.
Era ea?
Era ea.
Cu parul alb,cu pielea translucida brazdata de riduri fine….
Doar privirea contrasta puternic .Era plina de stralucire si tinerete.
Se privyica si cand se vedea prima oara dupa f mult timp.
Parca ieri isi privea fata in oglinda.O fata de 14 ani care sa studia si se descoperea femeie.
Parca doar o clipa despartea cele doua imagini.
O clipa in care ………………
In care traise o viata
O viata cu bune si rele.O viata in care alergase disperata dupa….sentimente.
Nu se simtise iubita niciodata.
Daruise multa ,f multa iubire oamenilor care ii intrasera in viata , dar niciodata nu simtise ca si primeste.
Fusese o perioada in care o doborase tristetea ,pentru ca avea impresia ca toate sentimentele ei erau investite intr-o gaura neagra.Le daruia si nu le mai simtea,nu le mai auzea nici macar ecoul,nu se mai intorcea nimic la ea….
Si totusi si-a lasat amprenta asupra multor oameni.Intalnise in viata multi tineri pe care ii invatase meserie,ii invatase sa fie oameni ,ii invatase sa nu se multumeasca cu putin si ii invatse sa invete mereu, sa nu se plafoneze.
Din punctul asta de vedere se putea declara multumita.Nu traise degeaba.
Ce e mai important in viata? Sa dai sau sa primesti? Teoretic ar trebui sa existe un echilibru,practic nu va exista niciodata.Mereu unul va da mai mult iar celalalt va primi cu ambele maini fara a da inapoi nimic sau aproape nimic.
Dar ramane multumirea ca ai facut placere cuiva,ca ai multumit pe cineva,ca cineva,chiar daca nu o spune in gura mare ,in sinea lui multumeste cu un zambet cald pe fata.
Daca vrei iubire neconditionata iti iei un animal de companie,dar de la oameni trebuie sa te multumesti cu ce primesti si sa te bucuri oricat de putin primesti.
Un secret ?sa stii sa transformi si o clipa,o singura clipa petrecuta alaturi de un om intr-o amintire frumoasa ,amintire care sa iti lumineze singuratatea sau tristetea,o amintire care sa iti tina de cald in zile friguroase.
In fond nu traise chiar degeaba
Se scutura si isi recunoscu imaginea in oglinda.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

Privi trist in urma ei…..
Plecase cu ploaia…..
Intinse mana sa prinda stropii,incercand sa o reface din lacrimile cerului.Apa se prelinse printe degete.
Era finalul.
Stranse pleoapele zdrobind lacrimile intre ele.
Doar cerul avea voie sa planga.
Ridica fata si lasa stropii sa -i loveasca obrajii.
Lacrimile se amestecara cu picaturile de ploaie.Asa nimeni nu va stii vreodata ca a plans.
Inchise ochii si asculta muzica ploii.
Incet ,incet incepu sa se legene pe muzica auzita .Apoi leganatul se transforma in dans .
Dansa rumba cu ploaia incercand sa reface…incercand sa regaseasca………………..CE?
Dansul era tot ceea ce ii ramanea.
Dansul ....nu il parasea niciodata pentru ca facea parte din fiinta lui.
Dansul era tot ceea ce conta .
Dansul si ploaia

joi, 9 octombrie 2008

O alta zi.Identica cu cea de ieri.
Tipete,reprosuri,injuraturi....doar ca azi am ripostat,si am iesit din casa.
Imi pun intrebarea: "-Pana cand?"
NU am raspunsul.Sau poate il am dar mi-e frica sa il spun cu voce tare.
Stau si citesc pe blogurile altora.Iubire,fericire,intrebari retete....eu nu am decat ....tristeti.
Sa le impart cu altii?
Neeeeeeeeeee
Mai bine aici.zdoar eu si cu mine.Ar trebui sa scriu zilnic,dar vezi ca nu am timp mereu la servici,iar acasa e dezastru daca indraznesc sa scriu.Oare cum am sa ma descurc cu mailurile pe care trebuie sa le trimit?
Am sa ma descurc pentru ca se pare ca e singura bucurie pe care mi-o pot permite.
E greu sa duci atata tristete si singuratate.
Dar ma gandesc ca niciodata nu ne e dat mai mult decat putem duce.
Si in plus fiecare avem o cruce de dus.Unii mai grea,altii mai usoara.
Dar si in cele mai negre si triste momente,avem ajutor.
Asa ca..........fruntea sus,chiar daca e prea grea,si ........atat

duminică, 5 octombrie 2008