vineri, 4 decembrie 2009

Sinceritate

Oameni si masti….relatii si masti…
Ne ascundem in spatele mastilor.NU exista relatie sincera in totalitate.
Poate in momentele de maxima intimitate si pasiune…poti fi sincer in fata celuilalt pentru ca atunci doar simti momentul,il traiesti la intesitate maxima fara sa mai fi preocupat de altceva
Poate in momentele de maxima tristete si depresie sa fii sincer in totalitate in fata celui care te asculta….
Singura relatie cu adevarat sincera e relatia mama-fiu/fiica.SI asta pana la o anumita varsta.Pana cand copilul invata sa ascunda unele prostioare.Pana pe la 3-4 ani.
NU suntem sinceri
Nu spun ca mintim dar nu suntem sinceri cu ceilalti decat pe portiuni foarte mici.
In punctele care ne convin.
Ne folosim de oameni.Nu in mod intentionat ci pur si simplu pentru ca asa sunt circumstantele.
Intalnim oameni care in acel precis moment corespund nevoilor noastre.
Ii primim in viata noastra.Ii lasam sa ne ajute, sa ne sustina, sa ne fie aproape,ii lasam sa ne impinga de la spate ,sa ne fie trambulina sau urechi care ne asculta,ii lasam sa ne iubeasca,sa ne faca loc in sufeltul si in viata lor.
Luam cu ambele maini tot ceea ce ne ofera si ii lasam sa creada ca la un moment dat vom face la fel pentru ei chiar daca nu in aceeasi masura.
Si nu suntem sinceri.Nu suntem pentru ca stim,in adancul sufletului,ca la un moment dat le vom intoarce spatele mai mult sau mai putin.NU suntem sinceri pentru ca stim ca la un moment dat vom vedea ca au nevoie de noi dar nu vom mai misca un deget pentru ca nu simtim sa facem asta.
Am mintit?
NU ....pur si simplu nu am fost sinceri in totalitate.
Poate ca ar fi fost mai bine daca am fi spus de la inceput(intr-un fel sau altul) -Da am nevoie de tine.Esti omul care corespunde perfect nevoilor mele.Te las sa imi dai tot ce poti tu sa imi dai ,primesc cu amandoua mainile ,cu sufletul deschis totul dar...nu te astepta la reciprocitate.Asa sunt eu.Pot sa dau inapoi o parte dar nu in totalitate si dupa un timp deloc.
Ar fi un soc dar celalalt s-ar implica in cunostinta de cauza si ,fiind prevenit,nu ar suferi asteptand sa se intoarca ceea ce a dat.
De multe ori nu suntem sinceri pentru ca celalalt ne obliga sa ne ascundem.
Pentru ca stim ca de multe ori adevarul l-ar deranja,l-ar supara.
Si atunci preferam sa nu fim sinceri.
iti dai seama?
Daca cineva ar vrea sa ne cunoasca cu adevarat,sa stie totul despre noi,sa aiba o imagine completa a noastra ar trebui sa ii cunoasca pe toti cei cu care am avut o relatie mai mult sau mai putin stransa la un moment dat.
Dar exista momente in care chiar ar trebui sa fim sinceri total.
CAnd nu ne mai simtim bine intr-o relatie,cand ne simtim incorsetati,trasiinapoi sau tinuti pe loc...cand celalat nu mai corespunde nevoilor noastre cand e depasit....ar trebui sa avem puterea sa fim sinceri totasl ..sa spunem.
De ce sa transformam iubirea in indiferenta?
Celalalt sufera pentru ca nu stie ce se petrece..de ce a intervenit schimbarea de comportament.Incepe sa puna intrebari ,sa inisite...nici noua nu ne face bine asta.
Pentru ca devine deranjant.Pentru ca ne face sa ne incarncenam in hotararea noastra de a termina,si sa ne inchidem in tacere.
O iubire se poate transforma in prietenie daca avem puterea sa fim sinceri.Sa dam maasca jos .
De ce sa transformamam prietenia in amabilitate rece?
Ar fi mai simplu sa spunem ca nu ne mai dorim prietenia respectiva.Can umai corespunde nevoilor naostre.
daca e prieten va intelege.Va suferi...crunt...dar nu se va mai chinui cautandandu-si vini.
DAr..............sunt oameni care vad dincolo de mastile noastre.
NU zic nimic..zambesc in sinea lor si ne accepta reusind de fiecare data sa vada mai mult decat suntem noi dispusisa aratam.sunt oameni in fata carora mastile sunt inutile.
Da...mastile si relatiile ...nu exista una fara alta...fiecare relatie are masca ei...fiecare moment are masca lui....
Masca....devine una cu noi...iar la un moment dat devine indispensabila...la un moment dat nici noi nu mai stim care e cel adevarat...
Dar ...trebuie sa nu uitam sa fim sinceri cu noi insine macar din cand in cand.
Macar din cand in cand sa avem puterea sa de debarasam de masca in intimitate absoluta.

duminică, 29 noiembrie 2009

Speranta

Speranta.....
Pandora a reusit sa inchida capacul cutiei inainte ca speranta sa dispara, zice legenda.
Si daca stai bine sa te gandesti............credinta o poti pierde la un moment dat.Se poate intampla in momente de mare suferinta cand dai vina pe Cel de Sus.
Iubirea...vine si pleaca lasand suferinta in urma...
Speranta.............speranta ramane acolo in suflet.
Ne nastem cu ea...murim cu ea.
Ca si cand ,inainte ca sufletul sa fie pus in trupul nostru,un inger are ca si sarcina punerea sperantei acolo.
Speranta e ca o marca,ca o eticehta fara de care nu putem parasi casa sufletelor.
Speranta ne ajuta sa ne pastram visele si sa luptam sa ni le implinim.
Nu crezi?
Ai un vis...muncesti sa il implinesti si esuezi....o data de doaua ori...si vrei sa renunti...dar speranta nu te lasa iti spune ca vei reusi.
Speranta ,uneori e ca un motor...motorul care ne face sa ne ridicam si sa merge mmai departe.
Zici ca nu e asa?
Eu zic ca asa e.
In cele mai grele momente,in cel mai mare intuneric,speranta stie sa astepte.
Sta acolo cuminte....sufeltul nostru,subconstientul nostru stie ca e acolo.
Suntem prea prinsi de durerea,disperarea noastra sa vedem speranta.Dar ea lucreaza pt noi.Speranta e ca aerul pt sufletul nostru.
Poti trai fara aer?
Asa nu poti trai fara speranta.
Putem spera pentru noi...trebuie sa speram pentru noi.
Putem sa speram pentru altii...e placut sa speri pentru altii....sa poti sa speri pentru altii.
Speram sa reusim,speram sa iubim,speram sa fim iubiti,speram sa ne implinim....
NU e suficient sa iti doresti.
Ca sa iti doresti ceva trebui sa speri ca poti avea acel ceva.
Speranta moare ultima.Speranta moare o data cu noi.

vineri, 23 octombrie 2009

Buni

Dimineata...
Mai intunecat asa...la Cluj rar se arata soarele in ultimele zile.
Ies din casa pregatita pentru o noua zi.
Ma duc sa imi cumpar doi covrigi ,dupa care in statie.
Stau cateva minute si o vad pe mama mergand grabita.
O vad ca face dreapta pe directia ei de mers si stiu ca merge si ea la covrigarie.
Doar e vineri azi .
Nu o strig...la ce bum?
Stiu ca in cateva minute va veni si ea in statie.
Din spate aud o voce:
-NU va suparati,doamna.A plecat 25-ul?
II raspund ca nu stiu ca sunt de putine minute in statie si de cand am ajuns eu nu a trecut niciun troleibus.
Pleaca de langa mine.
Ma uit dupa ea.
Se vede ca vine de la tara,dupa plasele incarcate acoperite frumos cu prosop si legate 2 cate e cu ata groasa ca sa le poata duce mai usor.
In mana tine cu grija o punga de hartie cu emblema covrigariei pe ea.
LAsa bagajele langa frigiderul de sucuri de la ghereta din statie si vine in fata .Sa vada cand vine masina.
Vine primul trolibus.
Eu asteptand-o pe mama nu ma urc.
Dar femeia se uita atenta la fiecare geam al troleibus-ulu cautand evident pe cineva.
Lasa sa plece fara sa se urce.
PArea dezamagita.
Vine a doua masina.
Mama inca nu venise.
Femeia acelasi ritual.Se duce langa troleibus si cauta la feicare geam.
Apare mama.
O vad ca ma cauta .
BIne...nu stia ea ca sunt acolo.Dar stiu ca ma cauta in fiecare dimineata cu privirea.
Ma duc la ea.O "cert" ca a stat prea mult.
Imi spune ca in dimineata asta merge in Piata Mihai Viteazul ,asa ca va lua tramvaiul.Ne despartim.
VIne troleibusul.
O vad pe femeie ca merge iar catre troleibusul.
Si cum rula incet troleibusul ca sa poata sa opreasca in statie,o vad pe femeie ca se lumineaza la fata.
Fuge sa isi ia bagajul si vine catre troleibus .
Se urca la usa 2.
Acuma va imaginati ca eram curioasa pe cine cauta.Pentru cine era pachetelul din mana ei.
Pe scaun,chiar in dreptul usii era o fetita.
Cam la 10 ani ,cu ciorapei rosii ,pantofiori negri,uniforma si un pardesiu rosu.
Parul ,destul de lung,era tinut de o cordeluta rosie.
Femeia ,erge langa ea si ii spune ceva.
Fetita,care pana atunci se uita pe geam se intoarce si fata i se lumineaza de o bucurie mare.Bucuria aceea sincera de care numai copiii sunt instare cand vad pe cineva drag.
De pe scaun o imbratiseaza pe "Buni".
Buni ii da pachetelul atat de pretios.
II spune fetitei ca a asteptat-o in statie pentru ca nu credea ca o mai prinde acasa si ca va merge 2 statii ea.
Povestesc amandoua cu bucuria si iubirea pe fata.
Nici nu conta ce isi spunea.Conta iubirea si bucuria din ochii lor.
Un moment de normalitate...
E o alta zi frumoasa cu toata mohoreala de afara.

miercuri, 21 octombrie 2009

...

Stiu ca ar trebui sa scriu ...simt ca ar trebui sa scriu...am sa iti scriu...
dar mi-e toamna....

marți, 20 octombrie 2009

Azi...

Azi....
Azi nu sunt prea bine.
Poate e vremea urata de afara,poate e oboseala acumulata in ultimul timp...adevarul e ca dorm putin.
Cert este ca as vrea sa evadez.
Sa evadez din mine,din ganduri...
Mi-ar place sa ma pot aseza pe marginea drumului sa ma odihnesc si altcineva sa traiasca in locul meu pentru o perioada.O perioada nu foarte lunga.
O perioada in care sa m apot regasi pe mine ,o perioada in care sa ma pot reevalua si reinventa.
NU se poate asta...
Asa ca respir adanc si merg mai departe.

luni, 19 octombrie 2009

Din viata

Cred ca v-am mai spus ca am si o sora.
Nu?
Ei bine am si o sora.Mai mica decat mine cu un an si jumatate.
Viata ei..........
Mereu parca a fost contra vantulu,contra vremii.
Cand eram mici nu prea mergeam la biserica.De sarbatorile mari si asa din cand in cand cand mai treceam pe langa biserica si nu era nimeni pe strada.
Sa zicem ca asa erau vremurie.
Cand eram la bunica,in vacantele de vara,era alta povestea.Eram nelipsite de la slujba.
Cert este ca prin adolescenta a apucat-o pe sora-mea unul din valurile alea care au tot aruncat-o dintr-o parte in alta.
Sa nu uit...sora mea e omul extremelor.Pentru ea nu exista cale de mijloc.
Sa revenim.
Si o in criza aia unde nu ne trezim cu ea devenita peste noapte atee.
Atee convinsa ...convinsa ,convinsa....
NU era asta o problema .In fond si la urmei fiecare crede daca vrea.Daca nu,nu
Problema era ca de fiecare data cand eram toti 4 la masa reusea sa aduca in discutie si problema asta si isca scandal.
Asa a dus-o ani buni ,incrancenata in convingerile ei ,cu suisuri lente si coborasuri fulgeratoare.
Dupa cum stiti tata s-a stins.La inmormantare lume multa.
Unul dintre colegii lui a filmat inmormantarea.
Am avut puterea o singura data sa ma uit la acea inregistrare.
Ce mi-a ramas intiparita pe retina,in memorie,ca o rana,este un gest al ei.
In timp ce groapa era acoperita,intr-un moment in care era singura si crezand ca nu o vede nimeni sora mea a aratat cu pumnul strans spre groapa a amenintare parca.
Nici pana azi nu imi explic gestul sau nu ii gasesc intelesul.
A trecut alta perioada de timp in propriul ei stil
La un moment dat a inceput sa aiba probleme la job.
Nu stiam ce pentru ca mereu a fost o persoana ascunsa si inchisa fata de noi,familia ei.
Si ma suna mama intr-o zi.
-Florina,haide repede pana la noi.Dar sa vii fara copii.Ioana e beata.A cazut si nu o pot ridica.
Ma imbrac si fug.Nu stam departe una de alta.
Sora mea reusise sa se ridice singura si era in pat cu arcada sparta cum s-a lovit in coltul de la mobila.
Mama plangea.Era disperata,ingrozita,scarbita...
Ma uit prin camera,vorbesc cu sora mea.
Vorbea ciudat si nu mirosea tare a alcool.
SI ma uit mai atenta in camera....
Pun mana pe telefon si chem salvarea.
O chem pe mama si o ne chinuim sa o ridicam si sa o facem sa umble (cum am vazut in filme).
Luase peste 120 de pastile...atata calculasem eu dupa foliile gasite...aveam sa aflu ca au fost mai multe...Norocul ei,daca noroc ii putem spune,a fost ca le-a luat cu tuica nu cu vin.Tuica a mai taiat din efectul pastilelor.
Unde am vrut sa ajung?
Acum are in camera, pe un perete intreg,crucifixe, icoane si rozarii.Pe masa in camera ei iar e plin de iconite si lumanari...are la gat 5 lantisoare de argint,bine ascunse sub bluza ,cu cruciulite si ingerasi ca medalioane,iar la mana bratari cu pandative ingerasi si cruci si manecare din acelea de la biserica.
Tine posturile si merge frecvent la biserica.
Si uite asa....dintr-o atee convinsa a devenit o crestina convinsa.
NU vreau sa trag nicio concluzie.
E doar o alta poveste de viata

miercuri, 14 octombrie 2009

20

Ce faceam acum 20 de ani?
M-am trezit la 6 .
Aveam programare la coafor la 7.30.
Am fost la coafor,manichiura aferenta...
M-am intors acasa,m-am imbracat,m-am fardat.
In casa agitatie mare.
Se punea masa,se aduceau scaune de la vecini,se verifica (pentru a cata oara) tot ce era pregatit ,se trasau sarcini pentru cine va ramane acasa....
Eu linistita imi pregateam tinuta pentru una din cele mai importante zile din viata mea.
Costumasul verde (culoarea purtatoare de noroc) ,ciorapi albi,pantofi albi...
Maica (bunica din partea mamei) m-a pupat si binecuvantat....
Am respirat adanc si am pasit cu dreptul spre viitor.
Viitorul nostru...
20 de ani...
Iti dai seama?
Parca a fost ieri.
Tin minte soarele,mirosurile,oamenii...
Tata,maica,unchiul Florian...
NOI...
20 de ani si inca fluturii din stomac sunt acolo,inca mi-e dor de tine de fiecare data cand lipsesti,inca vocea ta imi aduce liniste,inca mi-e drag sa te tin de mana noaptea,inca.........
20 de ani
LA MULTI ANI pentru noi

Update



marți, 13 octombrie 2009

Veverita

Mihaela,o prietena,azi are inspectie de grad.
DOAMNE AJUTA!
Tot Mihaela are un puiut de om de 6 ani,Vladut.
Cred ca am mai spus de el.
Avand inspectie,Mihaela a trebuit sa mearga mai repede la scoala.
Discutam luni si imi zice ca va trebui sa trezeasca "broasca" (pentru ea) mai de dimineata si ca o sa fie morocanos toata ziua.
Acuma spuneti si voi...puteam sa las "veverita" (pentru mine) sa fie morocanoasa toata ziua?
Nu puteam.
Asa ca ii zic ca duc eu copilul la gradinita.
Zis si facut azi de dimineata, la 7 fara un sfert ma prezint la Mihaela acasa.
Stam la 5 minute distanta una de alta.
Bem cafeaua,o incurajez si incerc sa ii ridic moralul,imi da indicatii cu privire la haine, umbrela (la Cluj ploua torential de azinoapte),papuci si pleaca ,morcovita biata de ea,catre scoala.
Eu respect intocmai ritualul de trezire.Aprind lumina in hol ,dupa cateva minute deschid usa la camera, dupa care intru si mangai puiul de om.
S-a trezit instantaneu.
Primul lucru care l-a zis:"- De ce ai intarziat atat?Stii de cand te astept?"
-De cand ma astepti veverita?
-De luni, de cand a zis mama ca ma duci tu la gradi azi.
Mi s-a incalzit sufletul.
M-au napadit amintiri de cand erau copiii mici.
Se imbraca singur- Ca doar am 6 ani- se incalta si plecam catre gradi.
Mi-a povestit cate in luna si in stele in cele 15 minute cat a tinut drumul pana la gradi.In apropierea gradinitei o multime de copii cu mamele de mana .
Ziceai ca ai nimerit in mijlocul unui stol de vrabiute.
Am lasat copilul la gradi si am pornit catre job cu inima mai usoara.
A fost o dimineata luminoasa cu toata ploaia de afara.

luni, 12 octombrie 2009

Alegeri

"Ce sa fac????????
Ce sa aleg?????????
Cand inima iti spune una si mintea alta pe care din doua o asculti?????????"
De cate ori m-ai intrebat asta?
Imi era usor sa iti raspund.
Nu eram implicata.
Si totusi ti-am raspuns de fiecare data cu sufletul.
De fiecare data cand m-ai intrebat ti-am raspuns sa alegi cu inima.
Inima nu minte...stie ea ce stie.
Sunt cele mai sincere alegeri.
Mintea cauta avantajele alegerii,analizeaza....
Cand alegi cu inima iti este mai usor sa treci peste greutati...
Cand alegi cu mintea renunti usor ,nu lupti pentru ceea ce iti doresti pentru c anu esti implicat.
AM gasit asta undeva: " Use your head, but leave in your heart."

marți, 1 septembrie 2009

Cuvinte

Cuvinte....
Cuvinte care alina.
Cuvinte care mangaie.
Cuvinte care ranesc.
Cuvinte care lumineaza o zi.
CuVinte care care aduc zambetul pe o fata brazdata de lacrimi.
Cuvinte...
Cuvintele sunt magice.Au puterea lor.
Cuvinte...Buna dimineata...O zi binecuvantata...Te iubesc...
Cuvinte...
Ganduri...
Sentimente...

vineri, 28 august 2009

Un OM are nevoie de ajutor

Un OM are nevoie de ajutor.
O MAMA are nevoie de ajutor pentru a-si creste copilul cu demnintate.
Amanunte citit la ea.
Intr-o societate normala asa ceva nu s-ar fi intamplat.
Un gand bun si o rugaciune.
Dumnezeu sa te ajute.

luni, 17 august 2009

1 AN


Cu cateva zile in urma Pescarusul ma anunta ca am primit un premiu.
In prima faza mi-au dat lacrimile(tipic) in a doua faza m-am speriat.Ce am facut sa merit un premiu?
Apoi si CELLA m-a anuntat ca am un premiu la ea (aveam sa constat ca e acelasi ) iar la urma Elisa m-a premiat si ea.
NU stiu ce am facut sa merit un premiu dar va multumesc .
Mi s-a parut potrivit sa il pastrez pentru aceasta zi.
Premiul are urmatoarele reguli:
1. sa-l afisezi pe pagina ta
2. sa afisezi link-ul celui ce te-a premiat
3. sa dai premiul mai departe la 10 persoane
4. sa anunti premiantii, printr-un comentariu!
5. sa te bucuri de el!!!
Sa il dau mai departe la 10 persoane...hmmmm...Vi-l inapoiez cu drag CELLA ,Elisa,Pescarus.
Desi ai fost premiata de 4 ori te mai premiez si eu o data Mestere.Si pe Star la fel.
Premiul mai merge la Isabelle,Sibilla si Sminchy.

1 An....
Putin?...
Mult?...
S-a schimbat ceva?...
Eu nu...
In acest an am recapitulat o lectie pe care viata mi-a predat-o prima data in urma cu multi ani.Prietenie si dragoste adevarata si pe viata exista doar in filme si in carti.
Am gasit Oameni care,desi ne-am intalnit doar pe valurile net-ului,mi-au fost mai aproape in momentele in care am avut nevoie ,decat cei din viata reala.
Neimpliniri?...
O gramada.
Necazuri si tristeti?...
Cu duiumul.
Realizari?...
DA.
Cea mai mare.AM terminat anul I .
Eu stiam ca pot.Dar le-am dovedit celor care au asteptat sa ma impiedic,sa cad si sa nu ma mai ridic ,ca am puterea sa reusesc uneori chiar si tarandu-ma.
Am castigat putina incredere in mine.
1 An.

sâmbătă, 1 august 2009

PFN (adica postare fara nume)

Sa va explic...
La postarea anterioara cred ca e prea tarziu sa raspund.Oricum lucrurile au luat o intorsatura urata si daca as incepe sa povestesc ar suna a barfa
Si acum sa revin.
De doua luni casa mea e un santier.Acuma sa nu va imaginati ca e diatamai casoaia.Nu
E un apartament de 2 camere si daca ar fi sa ma iau duca se scrie in contractul de vanzare cumparare are o suprafata utila de 24 de mp.
NU va mirati ,ca atat scrie.
Asaaaa....
Intr-una din camere e pus parchetul de cativa ani.
Acum un an si ceva am cumparat parchet pentru hol si camera cealalta,gresie pentru bucatarie,materiale de zugravit...
Nu a fost timp sa angajam un mester sa faca lucrarile respective.
In primul rand mie cu scoala mea si cu serviciul era ultimul lucru de care aveam nevoie.
Asaaaa.......
Sotul nu lucreaza de 2 luni.
Printul nu are nicio ocupatie ca ....in fine.
SI ce ma gandesc eu ?Ia sa ii mobilizez sa faca ei lucrarile.
Acuma sa nu va imaginati ca e ca intr-o familie normala.
Adica mama spune :-Ce ar fi daca ati face voi lucrarile astea?
NUuuuuuuu
La noi e cu invartisuri cu ocolisuri...sa le dau impresia ca de la ei a pornit ideea.
Reusesc chestia asta.
Dar acum e o problema.
Cine e maistrul si cine ucenicul
Sotul...ba nu ca Printul....ups ...Sotul din nou...
Si tot asa
Pana la urma au reusit sa puna parchetul in camera.In 2 zile .Treaba de 4 ore cel mult .
Uffffffff ..bine ca l-au pus si ala.
Urma holul...
Mda...
Erau obositi dupa parcehtul din camera asa ca s-au dus la Gradina.Au muncit cat au muncit ei acolo si exact acum o saptamana s-au trezit cu Printesa si cu mine la poarta.
Am petrecut un sfarsit de saptamana cum cred ca nu va puteti imagina.
Am mai dat jos din oboseala si stresul acumulate.
Saptamana aceasta ,miercuri, mi-au venit termopanele .
In mod normal ar trebui sa faca pe langa geamuri.SI da,nu am uitat de hol.
Joi ,la servici,m-am enervat foarte tare.
Cum nu m-am enervat de foarte mult timp.
Si atunci ce m-am gandit.
SUnt foarte obosita...s-au acumulat atatea in ultimul an.
Mi-am listat frumos o cerere de concediu,am completat-o si ....
YESSSSSSS !!!!!!!!!SUNT IN CONCEDIU.
Luni dimineata la ora 5,30 m-am urcat pe cursa si ma duc la gradina.Cu toti puiutii mei dupa mine.Adica una bucata SOt ,una bucata Printesa si una bucata Print.
Las la Cluj tot.Griji,materiale de constructii,statistici,telefon.
Acolo nu am curent asa ca nu am sa iau laptopul cu mine.
Dragilor ne vedem peste o saptamana cu bine si cu sanatate.

miercuri, 22 iulie 2009

Ce poti sa spui?

Ce poti sa spui?
In ultimul timp aflu tot felul de vesti care de care mai ciudate.
Parca s-ar itoarce lumea cu susul in jos.
Cred ca v-am mai povestit ...
O familie cu 20 de ani de casnicie,2 copii.Ea in primavara ii spune sotului ei ca vrea sa divorteze.Ca vrea sa isi traisca viata.
DIn cate am inteles el i-a acordat toata libertatea de care a avut ea nevoie.
S-a intamplat ca ea sa mearga in concediu, in statiune si el sa ramana acasa cu copiii.
Orice a vrut ea a facut sau si-a luat.
Ce putea sa faca el si acum?
A fost de acord.
Azi de dimineata am aflat ca el ,intrand pe tot felul de site-uri, a gasit un anunt la rubrica de matrimoniale a unui site specializat ,dat de ea.
Am un gust de amar.
NU tin cu niciunul dintre ei.SUntem doar simple cunostinte.
Si totusi...
Ce poti sa spui?

miercuri, 15 iulie 2009

M-am intors

Gata...Oficial am trecut in anul II.
Am terminat sesiunea cu bine.
Am lipsit cam mult .Recunosc...
Ce am facut?
Am intrat in ritm de robot.Servici,casa ,invatat...
Am stat pe margine...pe marginea vietii.Am luat distanta...m-am detasat...si am observat.
Cat de usor punem etichete.
Cat de usor catalogam oamenii.
Dintr-o singura privire.
NU ne pasa ca ranim.Dimpotriva...uneori ranim doar din placerea de a-l vedea pe celalalt suferind.Si ne hranim orgoliul cu suferinta lui.
Am fost catolgata si eu.
De un om caruia nu i-am facut niciodata un rau.
De un om caruia i-am purtat respect,pentru simplul fapt ca este tatal sotului meu.
M-am intrebat ce ii da dreptul sa ma catalogheze.
NU am gasit raspuns.
Am aflat ca sunt lipsita de scrupule,neinduplecata,avara,lipsita de sensibilitate si materialista...
Si atunci ....am stat deoparte incercand sa ma reevaluez.
Am inotrs pagini albe....adica zile in care nu am zambit,nu am vorbit decat strictul necesar,zile in care am fost doar eu,telefonul de servici,calculatorul si cursurile...
Ce m-a facut sa ies din starea aceea de lehamite?
Eram pe troleibus,mergand de la facultate catre servici.
Multumita ca mi-am luat si ultimul examen cu bine...
La doua scaune mai in fata era o mamica cu un baietel cam la 2 anisori.
Frumos ca soarele,asa cum e orice copil din lumea asta.L-a dat mama lui jos de pe scaun,se pregateau sa coboare la prima statie,si copilul s-a uitat la mine.
A zambit cu tot chipul lui frumos,a deschis bratele si a venit glont la mine,luandu-ma in brate.SI dupa ce au coborat a stat pe loc facandu-mi cu manuta.
Mi-a incalzit sufletul umplandu-l cu duiosia gestului si candoarea sufletului.
A fost un semn si eu stiu asta.
Si am multumit si sunt recunoscatoare.
Si am descoperit,a cata oara,ca durerile mele sunt mici in comparatie cu a celorlati.
Exista parinti care isi privesc copiii suferinzi.
Exista Oameni care isi dedica viata pentru a-i ajuta pe altii.
Exista Oameni care fac orice le sta in putinta pentru a ajuta un copil care are nevoie de ajutor.
Imi cer scuze celor care au avut nevoie doar de o vorba buna la un moment dat si nu am fost in stare sa le ofer .
Mai sunt datoare cu o leapsa de la Mester si povestea ALinei care intre timp a fost si mireasa.
Linkurile de care vorbeam in postarea anterioara le-am pus aici.
Bine v-am regasit

marți, 30 iunie 2009

Indignare

Deci....
Am foarte putin timp.Ma impart intre servici si casa.In putinul timp care imi ramane invat sa fac si eu o facultate ca sapot avansa pe o scara impusa de altii.
NU ma uit la televizor decat in conditiile in care se uita sotul meu si i se deconecteaza castile.Aud ce se discuta si imi distrage pentru putin timp atentia.
De ceva timp nu ma simt bine.NU pot sa spun ca ma doare ceva anume.Doar c anuma simt bine.NU asimilez mancarea pe care o mananc si totusi m-am ingrasat.
De o viata sunt la regim si totusi...nu am timp sa merg la doctor ca v-am spus ca am traseu fix.
Azi m-am simtit din nou rau la servici si am avut norocul la terminarea programului sa fie o comanda de pizza chiar langa casa mea.
Ajung acasa,fac un dus...intre timp Printesa imi incalzeste putina supa de pui.
Ca zice ea : "-Poate o sa te simti mai bine dupa supica."
Si ma pune gaia sa pornesc televizorul.
Incepuse Happy Hour.
Si da pe post reportaj de la "nunta secolului".
M-am inecat de indiganre.Cica au dat la participantii la nunta salam si branza ca mireasa a fost fata mare.Ca au jucat cearceaful.
NU ....sincer mi se rupe daca a fost sau fata mare.
Dar cand vezi cat tam-tam pentru o tigancusa .cat tam-tam pentru cine?
Pentru un nimeni....Si nic iasta nu e problema ci faptul ca au aruncat cu banii in stanga si in dreapta pe porcusori de lapte (culmea ipocriziei si a infatuarii -au cautat sa fie toti la aceeasi greutate),pe rochie de zeci de mii de euor,pe toalete si mai stiu eu ce.
Sa ii fie de bine...dar de unde mama soarelui au strans atata banet?
treba lor,ca mi se rupe iar.
Dar cand stiu cati copii au nevoie de tratament...cand stiu cati batrani sufera de foame...cand stiu cum alti OAMENI se chinuie sa puna mana de la mana sa adune bani pentru utilarea spitalelor.
OAMENII stau la colt de strada si vand limonada...
OAMENII fac clatite (imi pare rau ca pentru moment e inchis blogul lui Adi Hadean) pentru a ajuta o mama sa fie operata ca sa i se saleveze viata.
OAMENII scriu pe bloguri si mediatizeaza cazurile disperate pentru a mai putea aduna cei in nevoi sa mai adauge un banutz la suma aia uriasa de care e nevoie pentru a-si salva viata.
Pe cand oamenii (as fi folosit un font atat de mic acum,mic ca sufletul lor)isi etaleaza cearceafurile patate din noaptea nuntii si mananca si beau de milioane de euro pentru ca lenjeria e patata.Parca e atata de greu in ziua de azi sa faci o operatie de refacere...Si daca nu faci operatia s-o gasi cineva sa se taie la deget pentru a repara onoarea...
De ce nu a renuntat mireasa respectiva la 10 lanturi de aur din ce a primit la nunta pentru a salva un copil?
De ce asa zisul rege nu a donat ceva din marea lui avere pentru sectia de Cardiologie pentru care poti trimite SMS-uri la 858?
Sau daca tot era tata populatie acolo de ce nu au luat telefoanele sa trimita cate 2 SMS-uri de persoana la numerele acestea .
Sunt oameni care au cu adevarat nevoie.
Iar presa?
Au mediatizat atata nunta asta...De ce nu au mediatizat gratis macar unul din cazurile grave.
Ne mor copii cu zile pentru ca nu sunt bani pentru operatii,tratamente ...
Dar facem nunti de miliarde.
Organizam festivitati inutile cu miliarde...
In ce lume mica si murdara traim.

Credeti-ma ca sunt indignata.
Ma linistesc si am sa revin sa pun link-urile necesare

joi, 25 iunie 2009

Un fel de Update

VA mai amintiti ca acum ceva timp va spuneam de Alina?De fapt de cununia ei civila.
Ia uitati ce mandrete de fete am.Una e Alina,una e Printesa.L-am adoptat si pe Mihai.

marți, 23 iunie 2009

La clatite inainte

In rondul meu matinal am trecut si pe la Adi.
Adi a facut o invitatie pentru joi la ora 19.Mancam o clatita si ajutam.
Ne vedem acolo?
Amanunte gasiti pe blogul lui Adi.

luni, 22 iunie 2009

Amintiri din copilaria mea

Ciudat mai e omul.
Eu nu imi cumpar haine si incaltari decat extrem de rar.
Imi plac si hainele si pantofii.
Dar e chestie de superstitie.
Am avut multe probleme financiare.NU conteaza motive dar am avut.
Si cand in sfarsit ma induram sa imi iau si eu cate ceva,mai frumos,mai scump,se intampla ceva rau.
Asa ca am renuntat la obiceiul asta.De a-mi cumpara ,vreau sa zic.
In fine .Nu asta e povestea.
Acum 2 saptamani mi-am cumparat o pereche de balerini albi.
Ii vazusem de multa vreme (de anul trecut) dar erau prea scumpi dupa parerea mea.
Ei...motive sa nu imi cumpar.
Si acum doua saptamani am intrat in magazinul respectiv sa ii iau Printesei sandale.
Vazuse ea o pereche si no...stiti cum sunt fetele.
Si am vazut ,intr-un colt,balerini albi.Credeti-ma ca ma strigau in gura mare.
Si bineinteles ca i-am luat.Erau atat de redusi la pret ca nu am mai avut motiv sa ii las acolo.
Am spus ca sunt albi?
Am spus.
Si azi am venit incaltata cu ei ,ca era cam inorat de dimineata.
Eu folosesc indigo.Comenzile le iau in doua exemplare.
Si am scapat o bucatica de indigo care a aterizat pe pantofiorul meu alb.S-a patat putin dar.........
Mi-am adus aminte de o vara .
Eram la gradinita .Si aveam pantofiori albi.
Acuma sa nu va ganditi la nu stiu ce pantofiori eleganti cum sunt acum.
NU .
Erau niste ghetute dar subtirele.
Gradinita avea o curte .Dincolo de gard era un depozit care avea si biroul de contabilitate aferent.
Cum necum a ajuns in curtea gradinitei o jumatate de coala de indigo folosit.
Am gasit indigoul si l-am impartit cu o alta fetita.
Stiti ce am facut?
Mi-am "curatat" pantofiorii albi cu indigo-ul.
Nu stiu ce s-a intamplat mai departe.
Imi amitesc doar expresia de pe fata mamei cand a venit sa ma ia si ca mirosea a tei.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Alte secrete :)


-Shhhhhhhhhhh.Nu mai spui la nimeni da?Sunt terorizata.Duminica dimineata am cel mai greu examen din sesiunea asta.Este examenul de specialitate.Deci maine dimineata,de la 8,stai frumos cu pumnii stransi si spui si o rugaciune.Da?Te rog eu frumos.

joi, 18 iunie 2009

La cirese


Ia uitati pe cine am gasit la furat de cirese. :)
Noroc ca am mai salvat cateva.

luni, 15 iunie 2009

La Steaua- Mihai Eminescu



LA STEAUA




La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.



Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.



Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.



(1886, 1 decembrie)

duminică, 14 iunie 2009

Relaxare


M-am retras putin sa invat.
Daca doriti o limonada ,un pahar de apa sau orice altceva de savurat si putina relaxare cu o carte in mana ,sunteti bineveniti.
O Duminica frumoasa si linisitita va doresc.

joi, 11 iunie 2009

Secrete (altele)


-Tomitza? Mai Tomitza...sunt eu prietena ta.
-Dasy? tu esti?Mai ca era sa dau cu laba dupa tine cand te-am vazut asa aproape.Da' ce-i cu tine?De ce te-ai transformat asa?
-Pai Tomitza...ma fac si mai mica imediat sa pot intra in crapatura asta.Am maine examen la matematica si stii cat ma terorizeaza materia asta.Te-am pupat.Daca lucrurile merg bine ne vedem maine.

Traditii

Mi-am facut timp si am pus imagini de la serbarea de 1 Iunie a unei anumite scoli.
Acelasi spectacol a fost prezentat si la Festivalul de Folclor Iuliu Hatieganu.
Obiceiurile si jocurile populare se transmit mai departe.









Nu sunt perfect sincronizati.
Se mai incurca pe alocuri.
Dar sunt frumosi ,curati si sinceri.

marți, 9 iunie 2009

Cruda realitate

Ne stim de multa vreme.Chiar de o viata as putea spune.Semanam mult,foarte mult.
Prietene?Poate ca suntem prietene.
Dar nu de genul cu mers la cafele,stat la povesti mers la plimbare impreuna.
Si nici nu ne sunam ca sa povestim ultima barfa sau ultima mondenitate.
Nu.
Ne intalnim doar cand avem necazuri mari,probleme si nu mai putem sa adunam in noi.
Ne povestim,spunem ce avem de spus,mai golim din prea plinul sufletului.
Azi de dimineata am vorbit.
La ora 7 ea plangea.
Imi spunea ca ar vrea sa scoata tot ce are in suflet.TOT.
Sa nu ramana nimic acolo.Si sa construiasca in jurul ei un gard atat de inalt....pana sus la cer.
Sa nu mai poata nimeni intra dar nici ea sa nu mai poata iesi.
Am ascultat-o.Povestind ,ii curgeau lacrimile pe obraz.
E trist plansul ei.Tacut...fara hohote....daca nu i-ai vedea lacrimile nici nu ai sti ca plange.
Am intrebat-o mai demult cum poate plange asa fara zgomot.
Si a zis ca nu vrea sa deranjeze daca ea e prin bucatarie sau prin casa robotind si restul lumii e acasa.
Ma intreb de multe ori ce pacate are de ispasit.
Pentru ca de multe ori viata ei pare o pedeapsa.
Daca cineva are o problema ea este prima care ajuta.
Este mereu disponibila pentru oricine are nevoie.
Si totusi...
E trist ca un om asa cum e ea ,ajunge sa isi doreasca sa cladeasca garduri pana la cer ca sa se izoleze de oameni.
- Si totusi de ce garduri pana la cer?am intrebat
-Pentru ca pe mine doar Dumnezeu ma iubeste si pe El nu il scot din sufletul meu.
Vezi la ce mai sunt bune gardurile Mestere?

luni, 8 iunie 2009

vineri, 5 iunie 2009

Secrete


Stiti ce-i sopteste cel mic?
Ca maine are examen,la engleza,si ca e terorizat si stresat.

joi, 4 iunie 2009

Traditii

Am fost la un Festival de Folclor.
Una din scolile de cartier (fosta Generala 21 ,actuala Iuliu Hatieganu - asta pentru clujeni) a organizat a doua editie a Festivalului lor.Festivalul s-a tinut la Casa Radio.
Eu am mers cu una din scolile participante.
M-a rugat o prietena sa o ajut sa se deplaseze cu copiii din manastur pana in Grigorescu pentru ca nu avea cine sa insoteasca iar ea avea in grija toti cei 40 de copii ai ansamblului folcloric.
Copiii au fost rugati sa vina imbracati in costumele populare.
Mi-a placut naturaletea si simplitatea cu care purtau costumele populare pe strada.Si in plus grija pentru costumul popualr.
Noaptea plouase in Cluj (ca mai peste tot in tara).Mergeau pe strada ocolind cu atentie baltile nu cumva sa se stropeasca.
Ii admira lumea pe strada cat erau de frumosi.mai ales fetele.
CU parul prins in cozi impletite,fara farduri fara figuri.
Casa Radio era plina de copii,plina de costume populare.
Spectacolul?Hmm....
A fost frumos.
Unii mai pregatiti altii mai putin pregatiti.Unii mai teatrali altii naturali.
Dincolo de toate astea important esta ca exista preocupare pentru folclor.
Pentru traditii chiar si la oras.
Exista profesori preocupati de valoare.
Exista parinti care isi lasa copii sa mearga la astfel de activitatii.
Exista copii care vor sa faca asa ceva chiar daca nu e cool.Chiar daca altii vor rade pe la colturi de ei .
Mai avem o sansa ca societate.
Ce mi-a palcut cel mai mult la Festivalul acesta?
Eleganta simplitatii.

miercuri, 3 iunie 2009

Gesturi

Alergam.Nu ne mai ajunge timpul.
Si in goana asta perpetua care se numeste viata,uitam uneori de prietenii din copilarie,de verii cu care ne-am petrecut vacantele copilariei.
Uneori mai primim cate o veste.Ca unul s-a casatorit ,ca altul are un copil ,ca altul a murit.
Teoretic suntem o familie mare.Srabunica mea din partea mamei a avut 13 copii.10 au ajuns la maturitate.Unii s-au descurcat mai bine altii mai putin....
Una dintre matusile mele a avut 4 copii daca bine tin minte.
Cu cele 2 fete mai mari m-am inteles eu bine.Eram si apropiate de varsta.Sabina cu 4 ani mai mare ca mine,Mariana de o varsta sau cu un an mai mare.
Erau atat de saraci.....
Stateau intr-o singura camera construita de mainile matusii mele si a unchiului.
Unchiul e asa o nebuloasa.Nu mi-l amintesc.Tin minte doar ca tare prieten era cu bautura.
Lucra matusa Leana la sortat steril,in ture si abia avea ce pune pe masa .
De multe ori copiii erau chemati in vizita cica de ceilalti frati ai matusii si primeau de mancare.
Pe Sabina a alungat-o de acasa saracia si scandalurile.A stat o perioada la maica (bunica mea) dupa care a luat-o una din surori (care nu a putut avea copii din cauza tifosului de care a fost bolnava in copialrie)si a crescut-o ca pe copilul ei.
NU avem timp .totul e prea rapid.Ne straduim sa facem mai multe lucruri de o data pentru a recupera.
Pornitul televizorului e un reflex.Nu ma uit decat rar.Dar e pornit si printre treburile casei mai aud cate o stire.printre crime,violuri,sinucideri ,accidente,mai auzim ca cineva a facut ceva extraordinar.
Pe mine ma impresioneaza generozitatea celor care in durerea pe care o simt ca au pierdut pe cineva drag au puterea sa semneze actele prin care sunt de acord sa doneze organele.
Cand aud asemena stiri ma opresc din ce am de facut ,ascult,lacrimez si spun asa o rugaciune pentru sufletul celui dus,pentru sufeltul celor care au semnat....
Acum o saptamana,cam asa,la Oradea un suflet a salvat 10 vieti.
Sabina s-a casatorit intr-un sat de langa Marghita.
Mariana a plecat sa lucreze in Austria.
Acum cam 2 saptamani MAriana a plecat la servici pe bicicleta.S-a dezechilibrat ,a cazut si s-a lovit la cap si a intrat in coma
Patronul austriac a platit tot ce era nevoie ca MAriana sa vina acasa si sa fie tratata la Oradea.
MAriana a plecat sa o inatlneasca pe Sabina.Sa fie dincolo de viata impreuna ca doua surori.
Undeva in tara asta 10 oameni si-au recapatat dreptul la viata.

marți, 2 iunie 2009

The way we were


Uneori ai prea multe de spus dar nu poti.
SI atunci....te inchizi intr-o mare de tacere punandu-le celorlalti muzica.

miercuri, 27 mai 2009

LA MULTI ANI fiul meu

Sunt momente pe care nu le uiti.
Momente unice.
Momente...moment...secunda....
Secunda aia in care simti ca nu mai esti singura.Cand simti ca undeva in adancul fiintei tale mai e cineva.
Si nu stii.II simti doar adierea sufletului.
Si astepti.Astepti confirmarea.Cu emotie ,cu dragoste.
CAnd sti sigur ii pregatesti coltisorul.Prima data in sufletul tau,apoi in casa ta.
Cand vine clipa minunea dinlautrul tau iasa la lumina.Si are loc Marea intalnire.
II vezi fata si stii ca din momentul acela ai sa o recunosti chair si in intuneric.
Ii auzi scancetul si stii ca din momentul acela ai sa ii recunosti vocea chiar si in tacere.
Il iei de manuta si stii ca din momentul acela sunteti legati pe viata.
Azi ar fi trebuit sa fie zi de sarbatoare.
Este...undeva in adancul sufletului.
M-ai ranit prea mult ca sa pot azi sa iti arat toata iubirea mea pentru tine.
M-ai ranit prea adanc ca sa pot sa iti arat toata bucuria din sufletul meu ca esti sanatos.
Azi noapte ti-am pupat mana,ti-am mangaiat fruntea spunandu-ti in soapta "La multi ani".
DIncolo de toate esti fiul meu.Si iubirea de mama nu se termina niciodata.
Ce-ti doresc?
SA iti dea Dumnezeu puterea sa iti folosesti mintea.
Sa iti dea Dumnezeu puterea de a cauta in adancul tau tot ceea ce am pus acolo cu ajutorul Lui:credinta,iubirea,respectul si curajul de a fi tu insuti asa cum esti tu nu cum vor altii.
LA MULTI ANI Printul mamei.
LA MULTI ANI fiul meu.

sâmbătă, 23 mai 2009

Emotiile unei zile

Azi am fost soacra mica.Asa putin am incercat sa o inlocuiesc pe mama miresei.
Sa va spun ca am fost mandra?
Sa va spun ca am plans?
Nu ...nu acolo de fata cu toata lumea si nu in fata ei.Dimineata...dupa ce ne-am inotrs...acuma...
Inca mai era domnisoara :)



Increzatori la inceput de drum



Aici deja era Doamna ....



Atat azi...Se vor aseza emotiile si sentimetele si am sa revin cu povestea ei.

miercuri, 20 mai 2009

Daca...

Dacă eram o lună, aş fi fost NOIEMBRIE.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost LUNI.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost DIMINEATA.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un DELFIN.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost PE LOC.
Dacă eram o virtute, aş fi fost RABDAREA.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost BABA NOVAC.
Dacă eram o planetă, aş fi fost PLUTO.

Dacă eram un lichid, aş fi fost APA.
Dacă eram o piatră, aş fi fost TURCOAZA.
Dacă eram o pasăre, aş fi fost VRABIUTA.
Dacă eram o plantă, aş fi fost o FREZIE.

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost PLOAIA DE VARA.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost FLAUT.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost TRISTETE.
Dacă eram un sunet, aş fi fost TACERE.

Dacă eram un element, aş fi fost APA.
Dacă eram un cântec, aş fi fost NICIO LACRIMA.
Dacă eram un film, aş fi fost DANCE WITH ME,PRIME,MR.PALFREY AT THE CLAREMONT(nu m-am putut hotara).
Dacă eram un serial, aş fi fost TOATE PANZELE SUS.

Dacă eram o carte, aş fi fost LA MEDELENI.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost ....
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost O SALATA.
Dacă eram un oraş, aş fi fost ORASUL INTERZIS.

Dacă eram un gust, aş fi fost DULCE-ACRISOR.
Dacă eram o aromă, aş fi fost TEI.
Dacă eram o culoare, aş fi fost VERDE.
Dacă eram un material, aş fi fost BROCART.

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost IMBRATISARE.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost INIMA.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost SURPRIZA SI BUCURIE amestecate.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost CHIMIE ANALITICA.

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost ZANA CEA BUNA.
Dacă eram o formă, aş fi fost o PUNCT.
Dacă eram un număr, aş fi fost 4.
Dacă eram o maşină, aş fi fost RACHETA SPATIALA.
Dacă eram o haină, aş fi fost ROCHITA DE COCKTAIL.

Ia sa vedem ...la cine sa dam leapsa?
Trei bucatari destoinici am in lista:Laura , Ina si Adi


Ps. cu asta se face 100

vineri, 15 mai 2009

LA MULTI ANI ,ZINCA


Multa sanatate,zile senine si linistite,oameni dragi in jurul tau.

marți, 12 mai 2009

O dimineata

A inceput o noua etapa a vietii mele.
Mersul la servici cu mijloacele de transport in comun.Am mai facut asta ani de zile dar in ultimul an programul meu a coincis cu al sotului si ma ducea si aducea el de la job.
Asa ca poate uneori am sa mai scriu despre oameni si intamplari de pe troleibus.
Azi...
Eram in statie si astepam .
In fata mea se intalnesc doua doamne.Semanau foarte bine.
Mama si fiica,gandesc eu.Si aud:
-Saru'mana ,mama.
Fiica,imbracata in negru din cap pana in picioare,singura bijuterie,ceasul(l-am remarcat pentru ca sunt colectionara de ceasuri) si cam la 40 si ceva de ani.Foarte trista(si ea).
Mama...daca as fi vazut-o singura as fi zis ca are 50 de ani.Dar cred ca avea peste 60.Ca doar nu o fi avut fata la 10 ani.
Salutul a fost singura discutie din statie.Priveau fiecare in alta parte.
Vine troleibusul,urcam,nimeresc chiar in spatele lor.
Doua scaune libere.Unul de o parte si celalalt de cealalta parte a culoarului.
Mama se aseaza si ii spune fetei,pe un ton cam rastit si de comanda,sa stea pe celalalt scaun liber.Fata ii spune ca prefera sa stea in picioare langa ea.MAma da din cap suparata.
Tac o perioada uitandu-se pe geam.
MAma intreaba la un moment dat:
-Unde iti sunt cerceii?
Fata ridica din umeri.
-Acasa.Imi ajunge ceasul.Nu am nevoie de cercei.
-Da acasa,zice mama.I-ai bagat la amanet cand nu ati avut bani si nu i-ai mai scos.
Fata ridica din umeri.Ce ar putea sa zica?
Pret de o statie iar nu zice nici una nimic.Fata se uitat trista pe geam,mama studia fata si tot dadea din cap.Puteai citi multe pe fata ei...dipsret...reprosuri...
La un moment dat iar zice:
-Unde a plecat X ?
X era sotul fetei.Ca am uitat sa va spun ca fata se ajunsese in statie cu sotul ei .I-am remarcat pentru ca mi-au fost dragi cand i-am vazut cum s-au pupat ca ea a ramas in statie si el a traversat catre statia de tramvai.
Mi-au fost dragi pentru ca rar vezi oameni peste 40 de ani pupandu-se ca se despart si merge fiecare catre trebuirile lui.
-La gradina,raspunde fata ca trebuie udate plantele ,puse rosiile,ardeii.
-SI cat sta?
-Cam o saptamana,4 zile.Depinde cat o sa fie nevoie.
-Mda...mai bine merge si scarpina pamantul in loc sa isi caute de lucru.
Fata nu zice nimic.Tristetea din ochii ei devine mai adanca,colturile gurii se lasa usor in jos...Nu plange dar se vede ca isi stapaneste cu greu lacrimile.
Am coborat.
A coborat si fata.
Mama a mers mai departe.
M-am oprit si m-am uitat dupa ea.
Mergea cu capul plecat si umerii adunati incercand ,umila,sa ocupe cat mai putin spatiu,incercand sa para invizibila.
Cred ca si-a dat drumul si la lacrimi.
Ceasul era 7:50.Era abia inceputul unei zile.Cine stie ce o mai asteapta pana seara.
Pentru ea ,urarea "O zi buna" ,cred ca nu are nici o semnificatie.

vineri, 8 mai 2009

Poveste despre un vals

Pescarusul argintiu ne indeamna sa pasim in lumea dansului.Sa ne regasim in dans.
DAnsul meu e valsul.Nu pentru ca am avut de la inceput o atractie deosebita pentru acest dans ci pentru ca asa s-a intamplat.
A fost o data....mult prea lunga povestea si prea personala.
Dar....discutand cu un prieten am descoperit ca printre filmele preferate aveam multe titluri comune.Printre acestea era si este Dance with me.
Discutam de film,ne entuziasmam la diferite secvente...secventa mea preferata...

El...detinator de cupe si medalii la dans sportiv,zambeste cand ii spun ca parca am fi noi doi in partea a doua a dansului.
Si ...Era un targ de nunti la Expo Transilvania.
Primesc invitatia de a participa ca spectator la o demonstratie de dans.Un mini spectacol a fost.
Onorez invitatia impreuna cu Printesa si o prietena de a ei(care tot mami imi spune).
-Sa va asezati in primul rand,imi spune el,ca am emotii si sa imi dati curaj.
Ma asez in primul rand.
Are loc spectacolul .Bineinteles ca la sfarsit danseaza perechea vedeta a clubului de dans.Adica prietenul care ne facuse invitatia.
Apoi un moment de vals cu cele mai bune premiate trei perechi...
Ala a fost si finalul demonstratiei.
Aplaudam ,dansatorii multumesc...Si anunta crainicul "SI acum o surpriza din partea organizatorilor.Talentatii dansatori care v-au incantat cu evolutia lor se vor imprastia prin sala si vor invita spectatorii la dans."
Si in fata mea,imbracat in frac....am fost invitata la vals de cel mai grozav ,fantastic,talentat dansator.
In ritm de vals mi-a zambit si mi-a spus:"-Vedeti ca dorintele se implinesc uneori?"
Nu am avut rochie de dans cu pene si paiete dar...e ca si cum ar fi fost.
Un vals de poveste.

duminică, 3 mai 2009

Aiurea


Pentru ca orice spun ,fac ,vizionez,citesc e gresit...imi cer scuze

vineri, 1 mai 2009

1 Mai

1 Mai ....si muncitoresc.
Nu am amitiri legate de ziua de 1 mai.
NU mergeam la gratare sau mici ,nu faceau parintii mei petreceri.
Adac erau liberi,stateam acasa si ne odihneam...parca era si ceva program in plus la televizor.
1 Mai mai insemna in copilarie ca ,in cazul in care se mergea la padure (asta catre adolescenta cand ai mei si-au luat masina),aveam voie sa stam pe patura sa facem plaja.Mama ne spunea mereu ca in lunile care contin litera R in nume nu se face plaja.Ca R vine de la "rece".Deci pamantul e rece si noi ne racim.
1 Mai mai insemna o animita melodie.Daca nu auzeam la televizor melodia asta parca nu era 1 Mai.SI mereu cand incepea melodia pe ecran aparea o crenguta de mar inflorita.
Bineinteles ca azi mi-am ascultat melodia (la ora 5 dimineata inainte sa incep inventarul).


Ps. NU am gasit niciun montaj sa aiba si creanga de mar inflorit.

joi, 30 aprilie 2009

Zile

Ieri....
Am plecat catre casa de la servici.Zi stresanta cu telefoane multe,situatii,statistici...
Coborand pe Babes m-au furat gandurile.Fiind doar eu cu mine mi-am spus necazurile.Am incercat sa gasesc solutii,o cale de iesire...Nu stiu pe langa cine am trecut.SIncer nici nu stiu cum am ajuns la Casa de Cultura a Studentilor.Am traversat strada fara sa stiu.Stiu doar cand am trecut pe langa bisericuta ca am admirat magnolia si mi-am facut cruce.
Deci am traversat strada,am trecut pe langa florarese (imi amintesc mirosul florilor) si ....si ...m-am trezit intr-o alta lume...intr-un alt timp.
Eram inconjurata de oameni imbracati in costume populare.
Fete cu parul prins in coc si cu flori in par,neveste cu basmaua legata in fata,ciorapi albi si pantofi negri,opinci si obiele,flacai inalti si frumosi cu mijlocul incins cu chimirul...lume vesela si agitata dintrun alt timp.
O secunda m-am crezut calatoare in timp ,singura martora a unei zi de sarbatoare la hora satului.
Apoi un claxon m-a trezit .Eram inconjurata de tineri in costume populare.Era ceva festival la Casa de Cultura.
Azi...
Azi a trebuit sa merg pana la ghereta de ziare din coltul Spitalului de Neurologie.
Un bolnav statea la gard privind lumea care trecea agitata si indiferenta.
Avea un buchet de flori in mana.Papadii,o floare alba (nu am recunoscut-o),cateva frunze de decor.Un buchetel mic si delicat de plante culese din spatiul verde al spitalului.
Am travesrat strada uitandu-ma la el.Era o imagine de liniste intr-o mare agitata.
Cand am ajuns in dreptul lui mi-a intins buchetelul.
-Ca sa nu mai fii trista,mi-a spus.
Am zambit si am multumit.
Zile...

marți, 28 aprilie 2009

luni, 27 aprilie 2009

Leapsa

Acum ceva vreme Laura mi-a dat si mie o leapsa.
Ce te face sa te lingi pe degete.
Ca ma face sa ma ling pe degete?
-CIOCOLATAAAAAAAAA la orice ora din zi si din noapte;
-Salatele,de orice fel ;
-Cartofii frantuzesti ;
-CArtofii copti in ler cu putin unt sau smantana ;
-Supa de pui cu taietei de casa ;
-Pastele cu gris pe care mi le face mama cand suntem in post si mi-e pofta de ceva dulce ;
-Supa de fasole verde facuta vara la Gradina pe soba cu lemne ;
-Pastele cu branza ;
-Prajitura Regina ;
-Peste facut pe gratar sau dat prin susan si prajit in ulei ;
-Clatitele cu urda sau cu gem ;
-Placinta cu varza ,cu cartofi,cu urda ;
-Cornuletele cu nuca de la Elisa ...
Cam astea cred ca sunt cele mai importante.
Dau leapsa oricui vrea sa o ia.

...

Eu stiu cand intra oamenii in viata mea.Ii primesc cu inima deschisa pe cei care merita.Pe cei care nu merita ii simt imediat si ii resping din start.
NU prin vorbe sau prin gesturi.Pur si simplu imi inchid sufletul.
Am avut mai demult un programator care a zis altcuiva ca sunt cea mai rece persoana din lume.
Tot asa ii stiu si cand ies.Chiar daca o fac fara un cuvant,fara un gest ,fara un motiv.
Sufar pentru fiecare om pe care il pierd.In liniste.
Nu rog pe nimeni sa se intoarca pentru ca dragoste si prietenie cu forta nu se poate.
DAr cei care se intorc sunt primiti cu sufletul si bratele deschise.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ioana

Aveam 10 - 12 ani...In casa agitatie mare.Urma sa avem musafiri.Venea fina Marioara de la Oradea.
Ca de obicei mama a inotrs casa su susul in jos pentru curatenie.Asa era ea si asa e si acum . zile inainte si 3 zile dupa musafiri faceam curat in fiecare coltisor.NU despre asta e povestea acum.
Mai stiam ca fina nu vine singura.Ca va veni cu tani Rodica.Au juns tarziu la noi.Nu mai tin minte daca se intorceau de undeva sau erau in drum o anumita destinatie.
Vizita finei era mereu o bucurie pentru sora mea si pentru mine.Ne acorda mereu atentie deosebita,atentie cu care noi nu eram obisnuite parintii nostri fiind mereu extrem de ocupati si noi multa vrene singure.
A intrat fina,pupaturi ,imbratisari,dupa aceea tanti Rodica (am indragit-o imediat pentru ca semana cu fina) iar la sfarsit nenea Nicu cu o fetita in brate.
Era Ioana.
3,4 ani avea...poate 5 .
tanti Rodica i-a spus lui nenea Nicu sa o puna jos pe Ioana iar daca incepe sa planga sau o vede speriata sa o ia din nou in brate.Noua ne-a spus sa nu ne apropiem dintr-o data ci sa o lasam sa se obisnuiasca cu noi.
Va dati seama ca eram mirate.
Cand a lasat-o din brate ni s-a dezvalui oarecu misterul.
Ioana era mult mai mica decat stiam ca trebuie sa fie un copil de varsta ei,cu dinti aiurea si o fata si privire ciudate.
Ce li s-a parut ciudat tuturor a fost ca Ioana a venit direct la mine.Ea care avea o teama bolnavicioasa de straini m-a acceptat imediat.
Am povestit stand pe jos pe covor,am desenat tot acolo,am mancat tot acolo.Parca ne stiam de cand lumea.
DUpa ce am mai crescut fina Marioara mi-a explicat de ce e Ioana asa.
Tanti Rodica era educatoare la o gradinita din Oradea.Era insarcinata cam in 3 luni cand a fost o epidemie de rubeola la Oradea.S-a imbolnavit si tanti Rodica iar regimul de atunci nu a acceptat sa ii aprobe avortul.
Ioana s-a nascut la 6 luni.
De aici toate intarzierile ei in dezvoltare.Parintii nu au considerat-o niciodata retardata desi a avea un retard mental sever.NU au marginalizat-o si nu au ascuns-o niciodata.
Mereu povestea tuturor cum a stat ea pe covor cu mine si cum am povestit si.....
A fost o zi foarte importanta pentru ea.
In primul meu concediu,am fost si la Oradea iar seara am fost invitata la tanti Rodica la cina.Bucurie mare pe Ioana.Am mancat impreuna ,mi-a spus povesti.NU s-a dus la culcare decat cu mine si am tinut-o de mana pana a adormit.
Ultima data ne-am vazut acum cativa ani cand Ioana a fost internata la Cluj.am mers in fiecare zi la ea sa o vad si sa povestim.
Ce povesteam?Povesti...ce puteai povesti cu un om mare dar cu minte de 12 ani?
Nu ne-am vazut de foarte multe ori dar fiecare am ocupat un loc aparte in inima celeilate.

vineri, 24 aprilie 2009

Cronica unei saptamani

Am disparut putin.Dipsaritie partial voita partial impusa.
CUm a fost Saptamana Patimilor?
Am fost informata ca exmatricularea Printului ramane definitiva cu drept de inscriere anul viitor.Inca nu m-am lamurit daca anul viitor scolar sau in anul 2010.Vom afla zilele astea.
Sotul meu a refuzat postul care i se oferea ca si alternativa la postul care se desfiinteaza,in concluzie cu data de 1.05.2009 va fi somer.Asta in conditiile in care va si vrea sa isi depuna actele pentru somaj considerand ca e sub demnitatea lui somajul.
A murit Ioana.Avea 26 de ani...daca bina imi aduc eu aminte...oricum sub 30.Am sa va povestesc despre ea in curand.
Vinerea Mare a fost asa cum se astepta toata lumea.Plansa de la un capat la altul,tacuta...
Toate pregatirile au mers asa cum le-am planificat.Cu o singura exceptie.
Zinca mi-a spus ca ouale nu se vopsesc in VInerea Mare.SI desi eu de cand ma stiu tot asa le-am vopsit am ascultat-o pe Zinca.Oricum seara a fost Dansez pentru Tine,emisiune care se termina dupa ora 12.Asa ca m-am uitat la emisiune si dupa 12 am inceput sa imi inflorez ouale.Le-am fiert dimineata pana am framantat cozonacii.
Samabata am facut mancarea,ultimele retusuri la curatenie.Am fost toti 4 acasa.Mai o cafea,mai un ceai ,mai o degustare de supa ,de sarmale.
Seara ne-am dus la slujba.Din nou toti 4.
Ne-am intors doar 3.Printul a mers la mama.E o traditie sa intre barbatul primul cu Lumina in casa.Asa ca Printul a fost barbatul in casa mamei mele.
Cand s-a intors acasa am mancat PAsti am ciocnit oua.Mancare nu a dorit nimeni.
Duminica a apartinut parintilor.
La amiaza am fost la socrii mei.
Eu nu mananc miel .Il gatesc pentru ai mei daca isi doresc dar nu mananc.
Soacra mea stie asta.
La aperitiv eu am avut platoul meu.Fara drob.
SUpa nu a facut 2 feluri.Ar fi fost culmea.
In schimb a facut separat pentru mine friptura de porc intr-o tava mica.SI ca sa mananc linistita mi-a adus tava sa imi arate ca nu a facut-o in aceeasi tava cu mielul.
LA soacra mea eu nu am voie sa fac nimic.Doar sa stau la masa si sa fiu servita.
Asta in conditiile in care nu le ducem ceva deosebit si tin neaparat sa le gatesc eu.Atunci eu sunt bucatarul sef si soacra mea ajutorul de bucatar.
Seara am mers sa cinam la mama mea.
Stia ca vom merge la ea dar nu stia cand.Nici nu am anuntat-o.Pur si simplu i-am aparut in usa...adica la interfon.
Bucurie mare,desi ne vazusem seara la Inviere...necaz mare ca "- De ce nu m-ai sunat sa imi spui ca porniti de acasa?Ar fi fost masa pregatita."
Tocmai de aceea nu am anuntat.Sa nu fie totul ca la restaurant.
Am pus impreuna masa...adica mutat masa in mijlocul camerei mari (unde in alta parte?),desfacut masa sa incapem toti,scos fetele de masa albe ca neaua si apretate ca hartia,alergat intre bucatarie ,debara (unde are toata vasalaria) ,camera mare...era o forfota ca in zilele cand eram la mama fata si puneam masa de sarbatori.
Luni...Printii mei au avut program cu prietenii.Noi ne-am luat de manuta si ne-am dus la Gradina.Doar noi doi.
Dparte de lume,de telefoane ,de galagie.Totul inflorit,miliaone de culori,fluturi,albine pasari....Am stat pe sezlong,in mijlocul florilor si am recitit Cangurii D-nei Lucia Verona.
De marti a inceput nebunia...lipsa net...instalatie electrica defecta(la Croco),sunat sa repare net-ul, reparat net-ul ,stricat net-ul....situatii netrimise din cauza lipsei de net...nervi...Iar acasa mi-am pregatit referatele la engleza.Ca doar a inceput scoala si in 6 iunie am examen
Deci am intrat in ritm normal de lucru.
Cam asta a fost .Un crampei din viata mea.

vineri, 17 aprilie 2009

Vinerea Mare

Vinerea Mare...
E o zi trista.
De ce?
Nu stiu.
Bine...stiu ce inseamna ...ii inteleg semnificatia...
Ziceam ca e o zi trista pentru mine.Fara un motiv anume.
De cand ma stiu ...de cand am inceput sa constientizez existenta mea...de cand am inceput sa inteleg ce inseamna Paste...sunt trista.
NU dorm apropae deloc.MA trezesc cu o tristete in suflet ,in minte...
E o tristete atat de adanca incat simt ca nu pot sa ii fac fata.
Plang toata ziua fara un motiv anume.Ai mei ma cunosc si ma accepta asa cum sunt.
Ma gandesc de multe ori ce a fost in sufletul Mamei vazandu-si Fiul pe Cruce.
Ne-a urat urat atunci pe noi oamenii?
Ne-a dispretuit ca in secunda urmatoare sa ne ierte?
A inteles ca trebuie sa ii fie ei sfasiata inima de Mama ,vazandu-si Fiul pe Cruce cu trupul sfasiat de durere.
Pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire.
Iar noi?
De cate ori il Rastignim intr-o zi,chiar si acum?
Prin ceea ce facem ,prin ceea ce spunem...
Iar El?
El spune mereu si mereu:" Iarta-i Doamne,ca nu stiu ce fac."

marți, 14 aprilie 2009

Organizari

SUntem in Saptamana Mare.
Stiu...nu e o stire.
Toata lumea e ocpuata..mai o curatenie...mai o prajitura...cumparaturi.
Conform uzantelor cate ceva nou pentru fiecare.
Bineintele ca mi-am luat si mie.
Frigider...ce altceva.Ca frigiderul s-a stricat.Si nu se mai poate repara.Adica se poate ,dar piesa defecta ,plus delasarea mesterului, plus manopera, era cat un frigider nou.
Mi-am reutilat bucataria .Aragaz nou (cumparat de ziua mea) ,frigider nou,si culmea comoditatii....masina de spalat vase.Bine ...masina de spalat vase e mai de multa vreme cumparata (de 19 ani de casnicie) dar nu a fost instalata.
SI pentru ca totul e nou ,anul asta am revenit la un obicei vechi si foarte gustos.
Am sa fac eu prajiturile .De 2 ani nu am mai facut prajiturile de Sarbatori (ca a fost Craciun sau Pasti) eu personal.Din lipsa de timp.
Anul trecut de Pasti pana si mancarea a facut-o mai mult de jumatate Printesa mea.Dupa indicatiile telefonice.
Am facut lista cu prajituri,lista cu mancare.
Am facut deja foile ,joi am sa fac pandispanul,sambata cozonacii si cremele in prajituri si mancarea bineinteles.Vinerea e rezervata finalizarii curateniei si vopsirii oualor.
Poate reusesc sa obtin si reteta de cornulete cu vanilie si nuci de la Elisa.
Cam asta va fi saptamana mea.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Ziua de Florii


Copil fiind ma credeam Zana Florilor.
Copil fiind ,in Ziua de Florii aveam impresia ca toate florile mi se inchina recunoscandu-mi titlul nobiliar.
Apoi am invatat semnificatia Zilei de Florii.
Si tousi ...ma inchideam pentru cateva minute in camera,inchideam ochii si respiram cu nesat pana in adancul fiintei mele parfumul florilor de primavara pe care le primeam,imaginandu-ma pentru o clipa Zana Florilor.
Ziua de Florii inseamna narcise,zambile ,o pereche de pantofi rosii,intoarcere in copilarie si in lumea fantastica a basmelor.
Tuturor celor care poarta nume de floare o zi plina de flori,soare in priviri si
LA MULTI ANI!

joi, 9 aprilie 2009

Secrete

Am si eu obsesiile mele.Cine ma vede,cine ma aude vorbind,cine mai nimereste sa citeasca cate o prostioara de-a mea,ar spune ca ascult doar muzica clasica si muzica lenta.
SI totusi....Queen...Pink Floyd...Metallica...mai sunt si altii
Cand sunt doar eu cu mine...Cand sunt prea plina de necazurile altora...cand lacrimile nu mai pot fi stavilite...ma dezlantui cu muzica la maxim.

Nothing Else Matters

miercuri, 8 aprilie 2009

Plimbare cu muscatele

Dimineata normala.
Trezit la ora 6,pregatit haine de servici ale mele si ale Sotului,schimbat 2 vorbe cu Printesa inainte de a pleca catre scoala,trezit Print cu scandalul de rigoare ,intrat pe net,distrat la Mester ,zambit cu duiosie la florile Elisei.M-am rezumat la atat ca era deja 8 si mi-am trezit Sotul.
Ce nu a fost normal in dimineata asta?
Am iesit la plimbare cu muscatele.
Sotul meu a pregatit de aseara intr-o naveta de plastic 3 ghivece cu muscate.Sunt pline de flori uriase albe ,roz si rosii.
E cald deja si le duce la Gradina pana la toamna.
Pana unde e parcata masina in mod normal, e cale cam de 5 minute.
Noi eram cu minunatia de flori.
Toate doamnele de pe strada intorceau admirativ capul dupa ele.
Asa a fost dimineata asta.
Colorata.

marți, 7 aprilie 2009

O fapta buna

Ciudati mai suntem noi oamenii.
NE dorim sa facem lucruri care nu le putem face iar cei care le pot nu isi doresc .
Ce e mai trist este ca de cele mai multe ori sufera cei din jurul nostru.
Mie mi-ar place sa pot dona sange,sa pot sa imi fac carnet sau ce se face,de donator de organe in caz ca mi se intampla ceva.
Din cauza unei boli din copilarie nu pot face asta.
Ma gandesc cati oameni sanatosi sunt si ar putea sa faca asa ceva.
Dar nu o fac.Din diverse motive.De frica,din motive de religie ,din ignoranta,din nepasare,din indiferenta....
Ar fi lumea mai buna daca macar o data am incerca sa ajutam.
Daca nu pentru altii,pentru cei care au o atat de mare nevoie,atunci macar pentru sentimentul de impacare pe care ti-l da o fapta buna.
Doar cuvinte...Altii fac cu adevarat mai mult.
Aici si aici
Incepe Saptamana Mare.
Faptele bune se scriu in Cartea Vietii.

luni, 6 aprilie 2009

Contraste



Aceeasi imagine si totusi cat de diferita.
Una e in afara,una e inauntru.
Aceeasi ochi care privesc.
Si totusi cat de diferita e viziunea.
Uitam sa fim noi.
In goana dupa normalitate,in goana dupa sentimente, uitam sa fim noi, pentru a fi asa cum vor altii.
Si dam in fiecare zi din noi...si tot dam din culorile sufletului nostru pentru a-i infrumuseta pe altii.
Unii isi primesc culorile inapoi.Altii....altii se pierd in uitare...
Contraste...
Aceeasi ochi care privesc in afara si inauntru

duminică, 5 aprilie 2009

Doar vals

Vantul iti mangaie fata si iti fura un zambet...

sâmbătă, 4 aprilie 2009

A venit primavara

Toate au luat-o razna...
Oare de ce?
Aaaaaaaaaaaa cica e primavara.
M-am uitat in calendar si cica e aprilie.Dar inca nu am vazut pomi infloriti.
Dar azi venind de la scoala am trecut prin piata.
Piata plina de flori.Lalele,narcise ,zambile...
O nebunie de culori si de miresme.
Mirosea a primavara.
Deci de aceea si blogul meu de doua zile a luat-o razna?Ca e primavara?
2 zile nu am avut blogroll,2 zile nu am avut melodiile....
Deci e primavara.
E primavara?

luni, 30 martie 2009

Scrisoare catre Print

Azi cand am iesit de la d-l director m-ai intrebat:
-Cum ai avut atata rabdare sa ma suporti si atata tarie sa ma ierti de fiecare data?De unde ai avut puterea sa imi acorzi o noua sansa si inca una si inca una?
Doar te-am privit.
Ce puteam sa iti spun?
Ai stat ascuns 4 luni.Nu stiam ca existi.Si cand te-am descoperit am stiut ca sunt binecuvantata.
In serile cand tati era plecat te inconjuram cu bratele si ne tineam companie.iti vorbeam si imi raspundeai.
Am asteptat cu infrigurare sa iti vad obrajii si ochii.Cele 20 de minute in care moasa a incercat sa te faca sa respiri si sa plangi au fost cele mai lungi din viata mea.Erai obosit dupa cele 24 de ore de nastere.Te-ai odihnit si ai inceput sa plangi.
Si te-a adus tanti Cheti.Mi te-a dat in brate.Erai frumos cu ochisorii larg deschisi,cu obrajorii ca de piersica.A fost dragoste la prima vedere.
Te alapatam si te uitai in ochii mei spunandu-mi parca :
-Mama ,am incredere ca nu ai sa ma dai niciodata.
O data m-ai gasit plangand.te-au mirat lacrimile mele.Mi le-ai sters cum faceam eu cu tine si mi-ai spus :
-Pupa mama si trece.
Tu ma alinai pe mine.
Iti mai aduci aminte cand ti-ai spart capul in calorifer?
Te spalam de sangele care iti curgea de pe fruntesi tu ma intrebai:
-Oare ce am facut?Te-ai suparat pe mine?NU ma doare mama.
Te puneam in pat sa dormi de amiaza si vroiai sa dorm cu tine.iti puneai manuta pe obrazul meu.Nu adormeai altfel.
Mai tii minte cand mi-a fost rau s im-ai gasit in hol cazuta pe jos?
Tati era plecat in delegatie.Mi-ai adus apa in pumnuletul tau.2,3 stropi cat puteai aduce si m-ai tinut de mana pana am reusit sa ma ridic.
SI la Gradi prima serbare?Aveai 3 ani si jumatate.Ai avut de spus Iepuras ,coconas.
Ai venit in fata ,te-ai uitat la d-na educatoare si ai spus :
-Eu nu sppun la toata lumea.Numai la mama.
Te-ai uitat in ochii mei si ai zis poezia de la un capat la altul.
Cat de mandru mergeai pe strada de mana cu mine.
Si mandria era reciproca.
Si prima zi de scoala?
Doamne cat erai de mandru cu ghiozdanul in spate.NU erai speriat .
La primul 10 ai venit cu carnetul in mana.
Si altele si altele.
Vezi dragul mamei?Amintirile astea si multe altele.
Fiecare clipa petrecuta alaturi de tine.Primul zambet,primul gangurit,primul dinte...Primul Inger,ingerasul meu...
Si momentul acela cand ne-am vazut pentru prima data ochii.
Toate astea si multe altele.
Te iubesc pana la infinit si inapoi.
Cand toti vor pleca eu am sa fiu acolo.
cu drag
mama

vineri, 27 martie 2009

Aniversari

Exista zile cu semnificatii aparte.
Exista locuri unde te simti altfel,unde te cureti de praful din suflet si ramane doar puritatea.In acele locuri plantele vorbesc,in acele locuri gasesti raspunsuri la intrebari uitate .In acele locuri sti ca vei gasi mereu o mancare calda,un ceai bun,un sfat si mai ales suflet,vorbe bune si un zambet larg.In acele locuri te simti acasa.Iar acasa inseamna intotdeauna un om care te asteapta.
La Multi Ani,blogulet.Sa ramai verde,vesel,cald si primitor.
La Multi Ani,Elisa.Sa ai putere in continuare sa iti hranesti pasiunea pentru tot ce inseamna viata.
...
Exista oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodata,cu care nu ai vorbit niciodata dar le-ai citit gandurile postate prin diferite locuri.Le-ai citit,ai luat aminte si te-ai minunat de intelepciunea si caldura vorbelor.Ai inceput sa il cauti mereu prin locurile pe unde sti ca trece si ai zambit cald cand ai vazut cata bucurie produce aparitia domniei sale stapanilor locurilor.
L-a sarbatorit Oana,l-a sarbatorit Mesterul sigur il vor mai sarbatori si altii.
NU ma cunoasteti,nu ne-am vorbit,dar cu plecaciune si respect...La Multi Ani,Domnule Tata Borgo.

...
Exista oameni care iti insotesc viata din prima secunda.Te ocrotesc,te invata sa descifrezi taine,sterg lacrimi ,sufla peste buba sa treaca...Si intr-o zi ....se duc ...Continua sa te ocroteasca de Sus.
Tata azi ar fi implinit 70 de ani

joi, 26 martie 2009

S-ar putea sa fiu EU

Daca vei auzi o voce in miez de noapte spunandu-ti incet "Va fi bine"
s-ar putea sa fiu EU.



It will be me
Asculta mai multe audio Muzica »



Il Divo & Celine Dion - I believe in You
Asculta mai multe audio Muzica »

marți, 24 martie 2009

50

Ce inseamna 50?
O cifra .
Sau doua alaturate.
Varsta cand un om ajunge la maturitate.
O jumatate de secol.600 de luni.36550 de zile (daca am calculat corect punand si anii bisecti).877200 ore.
Privind din punctul notru de vedere ar fi mult.
Privit din punctul lor de vedere..."Oare cand au trecut?"
50 de ani cu bune si rele.
50 de ani de lacrimi,zambete,certuri,impacari.
50 de ani in care el i-a adus la fiecare salar o ciocolata si la fiecare pensie la fel.
50 de ani in care ea i-a spalat cu drag fiecare haina punand mangaierile ei in ele ca sa il insoteasca peste tot.
2 copii.
50 de ani in care orice ar fi fost s-au intors de fiecare data acasa.
50 de ani in care fiecare seara si-au petrecut-o impreuna.
Cate vise or fi fost ?
Cate deziluzii?
Ce i-a facut sa stea impreuna atata timp umar langa umar?
Aurul sarbatorii e in suflet,argintul varstei in par.
SOcrii mei :)
LA MULTI ANI ! mama si tata

I migliori anni della nostra vita....Cei mai frumosi ai vietii noastre - Renato Zero
Pentru voi...cei mai frumosi ani ai vietii voastre de abia acum sa inceapa.
Cu drag
Florina

sâmbătă, 21 martie 2009

A inceput

Aseara a inceput...ce?Dansez pentru tine.
Cei ai casei si colegii stiu ce inseamna pentru mine emisiunea asta.
Vineri seara nu ma suna nimeni de la servici,vineri seara nu cere nimeni mancare,apa ceai sau mai stiu eu ce ...Vineri seara imi apartine.
Asa a fost si aseara.
Despre ce s-a inatamplat aseara?
A fost seara surprizelor.
De la cine ma asteptam mai putin a realizat cel mai mult si de perechea pe care m-am bazat cel mai mult sunt dezamagita.De dansatorii perechii nu de coregraful lor.
Pai cum se poate cand tu iti castigi existenta din muzica (ceea ce automat implica dans)ma refer la Claudia Pavel zisa si Cream,cand tu iti castigi existenta dansand (Adrian este animator intr-un club de noapte)tu sa te misti ca o coada de matura?
Copiii mei,daca nu va treziti si nu va ascultati coregraful vin eu personal la voi si va antrenez.Si eu nu sunt amabila ca el cand e vorba de munca si de aparat prestigiul coregrafului vostru.Adica nu va antrenez eu ca nu e domeniul meu.Eu o sa stau cu nuiaua in mana.
Nu ai miscat din solduri?Pac te-am ars.
NU ai intins picioarele frumos?Ti le pun in atele .
S-a indoit genunchiul ?ti-l torn in ghips.
Asta la Cha-Cha.
la folclor international inca nu stiu ce am sa va fac ca nu am aflat ce o sa dansati.
Vai de viata voastra.
Deci cred ca e evident care e echipa sustinuta de mine.
Sincer m-au dezamagit.
Va fi o editie interesanta.
In editia a 4-a au fost doar doua perechi bune Alex cu perechea lui si CRBL cu Marieta .Restul au fost slabute.
In editia asta cele doua perechi slabute sunt deja la duel.
Une poate mult mai mult decat a facut aseara,adica Claudia cu Adrian.
5 perechi sunt puternice si au dovedit asta.
Sa vedem ce va urma.

vineri, 20 martie 2009

Incepe...


Azi incepe emisiunea mea preferata.
Pentru ca e dans.
BAFTA MULTA si DOAMNE AJUTA.

joi, 19 martie 2009

Pentru Elisa

Pentru ceea ce urmeaza numai Elisa e "vinovata".Face ce face si ne pune la treaba intr-un fel sau altul.
Cum eu in Gradina nu am ce cauta decat pentru a admira (in Gradina proprie nu am voie nici o buruiana sa smulg nu cumva sa confund buruienile cu plante folositoare =)) ),am facut si eu ce am putut.
Poate nu e cea mai potrivita melodie (era prima in fisierul de muzica),sigur nu e cea mai inspirata insiruire,ii lipsesc titlurile sau artificiile dar e prima mea incercare in domeniul procesarii video (ce pompos suna ).

miercuri, 18 martie 2009

Refulari ;))

A doua postare azi ca ....ca asa mi-a venit.
Dupa ce timp de o ora si jumatate ba am avut curent ,ba nu,am mai stat si doua ore total fara curent.Totul e pe dos azi si nu e vineri.
In fine...apuc sa dau o raita blogurilor.
Si am ajuns la Adi .
Si m-a apucat o ciuda ca sunt asa cum sunt...adica timida si timorata cand am vazut acolo ce distractie a fost aseara in Irish Pub.
Pai cum sa nu?Daca nu eram asa cum tocmai am spus ,as fi stat 2 minute de vorba cu el, poate ca si cu D-l Crivat(ca el era domnul care m-a privit cu interes de care spuneam aici) si as fi fost si eu aseara in Pub la povesti si rasete.La costite nu ,ca suntem in post,dar cred ca as fi mancat sosul acela de ceapa cu paine prajita.
Bine ca mai era o conditie de indeplinit.Sa imi urnesc Sotul de acasa.ca nicaieri nu iesim pe motiv ca "lasa draga ca m-am distrat suficient pana la 30 de ani cand m-am insurat"
S-a distrat el ,ca eu aveam 22 cand m-am maritat.
In concluzie am ratat o seara grozava.
Am avut si o compensatie.Aseara am vorbi cu cel de-al treilea copil al meu.NU ne vazusem de o saptamana ca in aceasta perioada e extrem de ocupat.Departe e Bucurestiul asta.
No ...sa zicem ca mi-am refulat frustrarile.

O fapta buna

De cateva zile programul meu s-a schimbat.Asa ca azi la ora 6,50 Septimiu,colegul meu,m-a pescuit din statie si m-a adus la New Croco (adica la servici ).
I-am dat programului sa socoteasca ce avea de socotit si eu mi-am facut o cafea.
Normal nu?Se poate o raita pe blog-uri fara o cafea?Mai ales ca eram sigura ca Mesterul Manole a fost harnica (ca de obicei) si si-a postat cafeluta...
Aveam de gand sa postez o intamplare de duminica dar update-ul Mesterului m-a facut sa ma razgandesc.
In conditiile in care in partea de catre tata a familiei mele au suferit aproape toti de cumplita boala puteam sa raman indiferenta?
Mai ales ca New Croco este la 5 minute distanta de Spitalul de Oncologie.
Multi dintre clientii nostri sunt pacienti acolo sau vizitatori ai pacientilor.
Norma ca cel mai mult ma impresioneaza copiii.Mai ales ca unora li se citeste resemnarea in ochi.
Poate ca demersul meu nu e cine stie ce important dar din putin se face mult.
NU dam din buzunarul nostru si nu ne doare.Plus ca binele se intoarce mereu.
Fapta buna o puteti face citind aici

marți, 17 martie 2009

Dezamagiri

Dezamagiri...
Fac parte din noi.Dezamagim fara sa vrem.Unii mai mult,altii mai putin,altii deloc...
Depinde de inteligenta fiecaruia.De puterea de intelegere...
Uneori dezamagim pur si simplu pentru ca nu ne gasim cuvintele,sau nu le folosim pe cele mai potrivite in acel moment.
Dezamagim uneori pentru ca nu reactionam potrivit acelui moment.
Dezamagirea are gust.
L-am simitit de atatea ori...am dezamagit de atatea ori.
Ii pot ierta pe altii,nu ma pot ierta pe mine.
Unii pot trece peste dezamagiri...
Altii se retrag in mutenie si singuratate.

PS.Aceasta este postarea din 16.03.2009.Am repostat-o

TARA

Acum cativa ani casa de langa Gradina a fost in sfarsit cumparata.
Era pusa in vanzare de mult timp.
Familia care a cumparat-o s-a mutat in scurt timp.Cu catel ,purcel si alte oratanii.
La inceput a fost Bobita.
Un catel cu picioare scurte si corp voluminos.Era caraghios dar simpatic.Se plimba prin tot satul.Era a tuturor.
Apoi intr-o zi a aparut o mogaldeata alba.Prietenoasa si curioasa ca orice copil,a venit in expeditie si in Gradina.
Ne-am imprietenit.Ma urma peste tot cand mergeam la gradina.Nu ne apropiam foarte mult una de alta.Am pastrat mereu distanta.Dar eram totusi impreuna.
Eu personal nu i-am dat niciodata de mancare.
Si totusi era cu mine.
Se mira si stapana ei.Tara cersea pur si simplu afectiunea si mangaierile celorlalti.Dar nu si de la mine.
I-am respectat mereu decizia de a sta la o anumita distanta de mine.
E tare frumoasa Tara.Alba cu cateva pete negre,fina si eleganta.Nici prea mare nici prea mica.
Ne povesteam multe.Ne povestim multe.
Ca orice catel de curte a avut si ea aventurile ei.
Si a ramas grea.
A facut 6 pui.Unul a murit la nastere.Au ramas 5.
Stapanii au hoatarat sa pastreze 2 iar restul i-au pus intr-un sac si i-au dus undeva pe camp.
Am mers la Gradina la cateva zile dupa ce Tara a devenit mamica.
Ne-a simtit si a venit la noi.
Era trista.S-a asezat in fata mea si a inceput sa scanceasca incet.Imi spunea necazul ei.M-a durut tristetea ei.
Dupa 2 saptamani au murit si puii pe care familia hotarase sa ii pastreze.
Intamplarea a facut sa merg la Gradina a doua zi dupa ce Tara a ramas fara pui.
Statea in poarta si parca toata tristea lumii era adunata in ochii ei.
Am despachetat totul si am mers pe alee sa vizitez Gradina.
Tara care nu s-a apropiat l amai mult de 30 de cm de mine a venit incet,incet,cerandu-si parca voie sa intre in spatiul meu vital.
Nu am facut nici un gest.Am lasat-o sa vad ce face.
A venit ,m-a privit in ochi si si-a pus capul pe genunchi mei scancind.
Plangea,sau cel putin in acel moment mi s-a parut ca plange ca un om.Ca o mama.
M-am aplecat si am mangaita-o incet pe cap.Mi-a acceptat mangaierea.
Apoi m-am asezat langa ea iar Tara s-a lipit de mine.
O mama isi plangea copiii pierduti.
Episodul e din vara trecuta.
Am vrut sa il povestesc de mult timp dar acum mi s-a parut cel mai potrivit.
De ce?
Pentru ca aseara am vazut stirea cu "parintii "care isi negociau copiii.
Parinti?
Negustori de carne vie.Pe langa indivizii de aseara,negustorii de sclavi par persoane dragute.
Negustorii de sclavi vindeau oameni necunoscuti pentru ei.Cei de aseara isi vindeau proprii copii.
Am vrut la un moment dat sa ii numesc animale dar as jigni animalele.
Pentru ca animalele sunt mai umane decat oamenii.

joi, 12 martie 2009

Cangurii au sosit

Despre tacerea din ultimul timp ...alta data.
Acum despre lucruri frumoase.
Azi e ziua CELLEI.Am sarbatorit-o in felul meu.
Si azi....
Sa incep povestea cu inceputul.
Acum ceva timp imi scrie D-na Lucia ca voi primi CARTEA.Bucuria mi-am maninfestat-o la momentul acela.
Dupa o saptamana imi fac curaj si ii scriu lui Adi Hadean.
Macar sa imi fac simtita prezenta.
Dragut ,Adi,imi raspunde ca asteapta sa vina cartile si imi scrie pe mail.
Eu nu am avut o perioada tocmai buna si am uitat sa platesc net-ul.Nu am avut 2 zile net acasa.Azi de dimineata ma gandesc sa vad daca am fost reconectata.
Eram.Intru pe mail sa verific si aveam mail.
AU VENIT CARTILE.
Aveam intalnire.Cu Adi Hadean.
M-au trecut instantaneu transpiratii reci.
eu sa ma intalnesc cu un necunoscut?
Si m-am dus.Sa ma intalnesc cu un necunoscut.
Acuma chiar necunoscut nu e ,ca doar i-am citit blog-ul.
Stiam unde e Irish Pub-ul,dar nu am fost niciodata acolo.
Am fost azi.
Deschid usa,intru,cobor scarile....si m-am oprit.
Privesc culoarul lung care se deschidea in fata mea.
E un beci...adica o pivnita ...Nu in sensul rau,dar ca sa va puteti imagina peretii de piatra si acoperisul boltit.
Trag aer in piept,o scot pe Florina cea sigura la inaintare...
Cand intri intr-un local si cauti pe cineva,unde intrebi?La bar ,bineinteles.
Ma indrept spre bar care e chiar in capatul culoarului.Trec pe langa o masa la care stateau doi domni.Unul ma priveste cu interes.
Ajung la bar,salut politicos si spun pe cine caut.
Domnisoara se uita mirata.
-Adi Hadean?nu stiu.Stati sa vad.
Si merge exact la d-nul care ma privise cu interes.
Ii spune:
-Il cauta cineva pe Adi Hadean.O doamna.
El zice:
-Doamna cu cartea?
Eu repede:
-Da .dupa carte am venit.
imi zambeste si ma invita sa iau loc.
Eu :
-Nu stau.Multumesc ,dar ma grabesc.In gandul meu:-Idioata mai esti fata.
Dar puteam sa ii spun ca imi tremurau atat de tare picioarele incat imi era teama ca daca ma asez nu mai pot ridica?
Merge la bucatarie si striga:
-Adi a venit doamna dupa carte.
Nu mi s-a mai spus de atatea ori "doamna "in decurs de cateva minute cred ca niciodata.
ma gandesc :-No florina ,momentul adevarului.Tin-te tare.
Si apare Adi cu CARTEA.
Abtine-te florina-imi zic.
Intind mana si ma prezint.Sigura pe mine.
Imi intinde si Adi mana.
O strangere ferma,hotarata,sigura si calda.
L-am privit in ochi.Nu si-a ferit privirea.
Eu asemenea om nu am mai intalnit de foarta multa vreme.
Am zambit,am multumit mi-am luat cartea,am salutat m-am intors si am plecat.
Aveam in mana o comoara.
Daca as fi putut as fi zburat pana sus in holul de la intrare.Nu stiu cum am ajuns acolo.
Am privit cartea si am inceput sa sar in sus zicand in sinea mea:yes,yes...
Mi s-au umplut ochii de lacrimi.
Am pus cartea sub haina in dreptul inimii si amiesit.
Afara era lapovita .
Conta?
Cand a venit colegul meu cu masina sa ma ia, eu plangeam.
-Pentru o carte tu florina?m-a intrebat.
Da .pentru o CARTE.Pentru ce a insemnat si inseamna acea carte.
Fara premiu ati scris in dedicatie,D-na Lucia?
ba e cu premiu,daca imi permiteti sa va contrazic.
Pentru mine e un premiu.Nu stiu pentru ce,dar e un premiu.
In timp ce am scris ,cartea a fost mereu langa mine.
AM CANGURI!