A inceput o noua etapa a vietii mele.
Mersul la servici cu mijloacele de transport in comun.Am mai facut asta ani de zile dar in ultimul an programul meu a coincis cu al sotului si ma ducea si aducea el de la job.
Asa ca poate uneori am sa mai scriu despre oameni si intamplari de pe troleibus.
Azi...
Eram in statie si astepam .
In fata mea se intalnesc doua doamne.Semanau foarte bine.
Mama si fiica,gandesc eu.Si aud:
-Saru'mana ,mama.
Fiica,imbracata in negru din cap pana in picioare,singura bijuterie,ceasul(l-am remarcat pentru ca sunt colectionara de ceasuri) si cam la 40 si ceva de ani.Foarte trista(si ea).
Mama...daca as fi vazut-o singura as fi zis ca are 50 de ani.Dar cred ca avea peste 60.Ca doar nu o fi avut fata la 10 ani.
Salutul a fost singura discutie din statie.Priveau fiecare in alta parte.
Vine troleibusul,urcam,nimeresc chiar in spatele lor.
Doua scaune libere.Unul de o parte si celalalt de cealalta parte a culoarului.
Mama se aseaza si ii spune fetei,pe un ton cam rastit si de comanda,sa stea pe celalalt scaun liber.Fata ii spune ca prefera sa stea in picioare langa ea.MAma da din cap suparata.
Tac o perioada uitandu-se pe geam.
MAma intreaba la un moment dat:
-Unde iti sunt cerceii?
Fata ridica din umeri.
-Acasa.Imi ajunge ceasul.Nu am nevoie de cercei.
-Da acasa,zice mama.I-ai bagat la amanet cand nu ati avut bani si nu i-ai mai scos.
Fata ridica din umeri.Ce ar putea sa zica?
Pret de o statie iar nu zice nici una nimic.Fata se uitat trista pe geam,mama studia fata si tot dadea din cap.Puteai citi multe pe fata ei...dipsret...reprosuri...
La un moment dat iar zice:
-Unde a plecat X ?
X era sotul fetei.Ca am uitat sa va spun ca fata se ajunsese in statie cu sotul ei .I-am remarcat pentru ca mi-au fost dragi cand i-am vazut cum s-au pupat ca ea a ramas in statie si el a traversat catre statia de tramvai.
Mi-au fost dragi pentru ca rar vezi oameni peste 40 de ani pupandu-se ca se despart si merge fiecare catre trebuirile lui.
-La gradina,raspunde fata ca trebuie udate plantele ,puse rosiile,ardeii.
-SI cat sta?
-Cam o saptamana,4 zile.Depinde cat o sa fie nevoie.
-Mda...mai bine merge si scarpina pamantul in loc sa isi caute de lucru.
Fata nu zice nimic.Tristetea din ochii ei devine mai adanca,colturile gurii se lasa usor in jos...Nu plange dar se vede ca isi stapaneste cu greu lacrimile.
Am coborat.
A coborat si fata.
Mama a mers mai departe.
M-am oprit si m-am uitat dupa ea.
Mergea cu capul plecat si umerii adunati incercand ,umila,sa ocupe cat mai putin spatiu,incercand sa para invizibila.
Cred ca si-a dat drumul si la lacrimi.
Ceasul era 7:50.Era abia inceputul unei zile.Cine stie ce o mai asteapta pana seara.
Pentru ea ,urarea "O zi buna" ,cred ca nu are nici o semnificatie.
Dați-mi o pădure
Acum 8 luni
6 comentarii:
Dar pe oana zavoreanu ai auzit-o cum isi badjocoreste mama la televizor,pentru rating?Eu am auzit-o si pe mama ei si dintre ele doua mi se pare ca mai ok..mult mai ok este mama,care spune doar ca nu vrea sa-i dea mostenirea pe mana s-o pape toata..asa ca mai bine s-o mosteneasca dupa moartea ei...
In cazul povestit de tine poate ca fiica,daca are o familie reusita,sa se mai deslipeasca de mama,sa-si vada de viata ei.Decat sa auzi tot timpul dezaprobari si critici mai bine asculti muzica :lol:
auzi, ştii ceva ?
ia pune tu mîna şi scrie mai des că ai "ceva" :) chiar ştii povesti scriind, mereu mă fentezi şi asta nu mi se întîmplă des :)))
tare aş vrea ca fata aia să citească blogul tău
aproape că mi-au dat lacrimile, deci : tu chiar scrii bine
e-x-e-c-u-t-a-r-e-a !!! :)))
p.s.- şi la postarea cu dansul m-ai fentat aşa că ...
Floris, emotionanta povestea de viata la care ai fost martora in direct!
Cate drame nu se ascund in spatele acestor chipuri necunoscute, impreuna cu care ne deplasam diminetile, in drum spre serviciu!
Ma gandeam ca ar trebui sa-ti pui pe peretele micului tau birou un tablou in care o pereche danseaza vals, poate ar crea senzatia de spatiu si usurare, iar ochii tai l-ar mangaia tot timpul...
In alta ordine de idei, sunt in asentimentul CELLEI, stie foarte bine ce spune :)
Eu nu m-am lasat fentata, am fost de la inceput convinsa ca ai sclipiri literare ;)
Da, CELLA, are dreptate!
Si ai un simt al observatiei, deosebit!
Sunt povesti si drame in spatele fiecarei usi, in dosul fiecarei perdele, chiar dupa un zambet voalat...Acolo e chiar viata...
Elisa,am vazut-o pe OAna si pe mama ei.Parerea mea este ca daca una ar renunta sa raspunda pe la televiziuni si ziare,pana la urma si cealalta s-ar potoli la atacuri prin media.
E o necuscuta CELLA.Cred ca nici nu s-ar recunoaste in povestire daca ar citi.
Pescarus,in spatele fiecarui chip pe care il intalnim in drumurile noastre se ascunde cate o poveste.
Am o poza ,de fapt un mic montaj facut de mine pe care mi-l pun pe ecranul calculatorui cand lucrez.Cand sunt foarte obosita imi zambesc cei trei din poza .Le zambesc si ma duc mai departe.
Mestere simtul observatiei e un defect la mine.CEl putin asa mi se psune pentru ca nimic nu imi scapa.Plus ca si aud extrem de bine.
Si unele povesti se lasa descoperite si povestite Zinca.
Cat despre a scrie bine...va inselati.Eu nu vad nimic deosebit.
Trimiteți un comentariu