Buni

Dimineata...
Mai intunecat asa...la Cluj rar se arata soarele in ultimele zile.
Ies din casa pregatita pentru o noua zi.
Ma duc sa imi cumpar doi covrigi ,dupa care in statie.
Stau cateva minute si o vad pe mama mergand grabita.
O vad ca face dreapta pe directia ei de mers si stiu ca merge si ea la covrigarie.
Doar e vineri azi .
Nu o strig...la ce bum?
Stiu ca in cateva minute va veni si ea in statie.
Din spate aud o voce:
-NU va suparati,doamna.A plecat 25-ul?
II raspund ca nu stiu ca sunt de putine minute in statie si de cand am ajuns eu nu a trecut niciun troleibus.
Pleaca de langa mine.
Ma uit dupa ea.
Se vede ca vine de la tara,dupa plasele incarcate acoperite frumos cu prosop si legate 2 cate e cu ata groasa ca sa le poata duce mai usor.
In mana tine cu grija o punga de hartie cu emblema covrigariei pe ea.
LAsa bagajele langa frigiderul de sucuri de la ghereta din statie si vine in fata .Sa vada cand vine masina.
Vine primul trolibus.
Eu asteptand-o pe mama nu ma urc.
Dar femeia se uita atenta la fiecare geam al troleibus-ulu cautand evident pe cineva.
Lasa sa plece fara sa se urce.
PArea dezamagita.
Vine a doua masina.
Mama inca nu venise.
Femeia acelasi ritual.Se duce langa troleibus si cauta la feicare geam.
Apare mama.
O vad ca ma cauta .
BIne...nu stia ea ca sunt acolo.Dar stiu ca ma cauta in fiecare dimineata cu privirea.
Ma duc la ea.O "cert" ca a stat prea mult.
Imi spune ca in dimineata asta merge in Piata Mihai Viteazul ,asa ca va lua tramvaiul.Ne despartim.
VIne troleibusul.
O vad pe femeie ca merge iar catre troleibusul.
Si cum rula incet troleibusul ca sa poata sa opreasca in statie,o vad pe femeie ca se lumineaza la fata.
Fuge sa isi ia bagajul si vine catre troleibus .
Se urca la usa 2.
Acuma va imaginati ca eram curioasa pe cine cauta.Pentru cine era pachetelul din mana ei.
Pe scaun,chiar in dreptul usii era o fetita.
Cam la 10 ani ,cu ciorapei rosii ,pantofiori negri,uniforma si un pardesiu rosu.
Parul ,destul de lung,era tinut de o cordeluta rosie.
Femeia ,erge langa ea si ii spune ceva.
Fetita,care pana atunci se uita pe geam se intoarce si fata i se lumineaza de o bucurie mare.Bucuria aceea sincera de care numai copiii sunt instare cand vad pe cineva drag.
De pe scaun o imbratiseaza pe "Buni".
Buni ii da pachetelul atat de pretios.
II spune fetitei ca a asteptat-o in statie pentru ca nu credea ca o mai prinde acasa si ca va merge 2 statii ea.
Povestesc amandoua cu bucuria si iubirea pe fata.
Nici nu conta ce isi spunea.Conta iubirea si bucuria din ochii lor.
Un moment de normalitate...
E o alta zi frumoasa cu toata mohoreala de afara.

...

Stiu ca ar trebui sa scriu ...simt ca ar trebui sa scriu...am sa iti scriu...
dar mi-e toamna....

Azi...

Azi....
Azi nu sunt prea bine.
Poate e vremea urata de afara,poate e oboseala acumulata in ultimul timp...adevarul e ca dorm putin.
Cert este ca as vrea sa evadez.
Sa evadez din mine,din ganduri...
Mi-ar place sa ma pot aseza pe marginea drumului sa ma odihnesc si altcineva sa traiasca in locul meu pentru o perioada.O perioada nu foarte lunga.
O perioada in care sa m apot regasi pe mine ,o perioada in care sa ma pot reevalua si reinventa.
NU se poate asta...
Asa ca respir adanc si merg mai departe.

Din viata

Cred ca v-am mai spus ca am si o sora.
Nu?
Ei bine am si o sora.Mai mica decat mine cu un an si jumatate.
Viata ei..........
Mereu parca a fost contra vantulu,contra vremii.
Cand eram mici nu prea mergeam la biserica.De sarbatorile mari si asa din cand in cand cand mai treceam pe langa biserica si nu era nimeni pe strada.
Sa zicem ca asa erau vremurie.
Cand eram la bunica,in vacantele de vara,era alta povestea.Eram nelipsite de la slujba.
Cert este ca prin adolescenta a apucat-o pe sora-mea unul din valurile alea care au tot aruncat-o dintr-o parte in alta.
Sa nu uit...sora mea e omul extremelor.Pentru ea nu exista cale de mijloc.
Sa revenim.
Si o in criza aia unde nu ne trezim cu ea devenita peste noapte atee.
Atee convinsa ...convinsa ,convinsa....
NU era asta o problema .In fond si la urmei fiecare crede daca vrea.Daca nu,nu
Problema era ca de fiecare data cand eram toti 4 la masa reusea sa aduca in discutie si problema asta si isca scandal.
Asa a dus-o ani buni ,incrancenata in convingerile ei ,cu suisuri lente si coborasuri fulgeratoare.
Dupa cum stiti tata s-a stins.La inmormantare lume multa.
Unul dintre colegii lui a filmat inmormantarea.
Am avut puterea o singura data sa ma uit la acea inregistrare.
Ce mi-a ramas intiparita pe retina,in memorie,ca o rana,este un gest al ei.
In timp ce groapa era acoperita,intr-un moment in care era singura si crezand ca nu o vede nimeni sora mea a aratat cu pumnul strans spre groapa a amenintare parca.
Nici pana azi nu imi explic gestul sau nu ii gasesc intelesul.
A trecut alta perioada de timp in propriul ei stil
La un moment dat a inceput sa aiba probleme la job.
Nu stiam ce pentru ca mereu a fost o persoana ascunsa si inchisa fata de noi,familia ei.
Si ma suna mama intr-o zi.
-Florina,haide repede pana la noi.Dar sa vii fara copii.Ioana e beata.A cazut si nu o pot ridica.
Ma imbrac si fug.Nu stam departe una de alta.
Sora mea reusise sa se ridice singura si era in pat cu arcada sparta cum s-a lovit in coltul de la mobila.
Mama plangea.Era disperata,ingrozita,scarbita...
Ma uit prin camera,vorbesc cu sora mea.
Vorbea ciudat si nu mirosea tare a alcool.
SI ma uit mai atenta in camera....
Pun mana pe telefon si chem salvarea.
O chem pe mama si o ne chinuim sa o ridicam si sa o facem sa umble (cum am vazut in filme).
Luase peste 120 de pastile...atata calculasem eu dupa foliile gasite...aveam sa aflu ca au fost mai multe...Norocul ei,daca noroc ii putem spune,a fost ca le-a luat cu tuica nu cu vin.Tuica a mai taiat din efectul pastilelor.
Unde am vrut sa ajung?
Acum are in camera, pe un perete intreg,crucifixe, icoane si rozarii.Pe masa in camera ei iar e plin de iconite si lumanari...are la gat 5 lantisoare de argint,bine ascunse sub bluza ,cu cruciulite si ingerasi ca medalioane,iar la mana bratari cu pandative ingerasi si cruci si manecare din acelea de la biserica.
Tine posturile si merge frecvent la biserica.
Si uite asa....dintr-o atee convinsa a devenit o crestina convinsa.
NU vreau sa trag nicio concluzie.
E doar o alta poveste de viata

20

Ce faceam acum 20 de ani?
M-am trezit la 6 .
Aveam programare la coafor la 7.30.
Am fost la coafor,manichiura aferenta...
M-am intors acasa,m-am imbracat,m-am fardat.
In casa agitatie mare.
Se punea masa,se aduceau scaune de la vecini,se verifica (pentru a cata oara) tot ce era pregatit ,se trasau sarcini pentru cine va ramane acasa....
Eu linistita imi pregateam tinuta pentru una din cele mai importante zile din viata mea.
Costumasul verde (culoarea purtatoare de noroc) ,ciorapi albi,pantofi albi...
Maica (bunica din partea mamei) m-a pupat si binecuvantat....
Am respirat adanc si am pasit cu dreptul spre viitor.
Viitorul nostru...
20 de ani...
Iti dai seama?
Parca a fost ieri.
Tin minte soarele,mirosurile,oamenii...
Tata,maica,unchiul Florian...
NOI...
20 de ani si inca fluturii din stomac sunt acolo,inca mi-e dor de tine de fiecare data cand lipsesti,inca vocea ta imi aduce liniste,inca mi-e drag sa te tin de mana noaptea,inca.........
20 de ani
LA MULTI ANI pentru noi

Update

Veverita

Mihaela,o prietena,azi are inspectie de grad.
DOAMNE AJUTA!
Tot Mihaela are un puiut de om de 6 ani,Vladut.
Cred ca am mai spus de el.
Avand inspectie,Mihaela a trebuit sa mearga mai repede la scoala.
Discutam luni si imi zice ca va trebui sa trezeasca "broasca" (pentru ea) mai de dimineata si ca o sa fie morocanos toata ziua.
Acuma spuneti si voi...puteam sa las "veverita" (pentru mine) sa fie morocanoasa toata ziua?
Nu puteam.
Asa ca ii zic ca duc eu copilul la gradinita.
Zis si facut azi de dimineata, la 7 fara un sfert ma prezint la Mihaela acasa.
Stam la 5 minute distanta una de alta.
Bem cafeaua,o incurajez si incerc sa ii ridic moralul,imi da indicatii cu privire la haine, umbrela (la Cluj ploua torential de azinoapte),papuci si pleaca ,morcovita biata de ea,catre scoala.
Eu respect intocmai ritualul de trezire.Aprind lumina in hol ,dupa cateva minute deschid usa la camera, dupa care intru si mangai puiul de om.
S-a trezit instantaneu.
Primul lucru care l-a zis:"- De ce ai intarziat atat?Stii de cand te astept?"
-De cand ma astepti veverita?
-De luni, de cand a zis mama ca ma duci tu la gradi azi.
Mi s-a incalzit sufletul.
M-au napadit amintiri de cand erau copiii mici.
Se imbraca singur- Ca doar am 6 ani- se incalta si plecam catre gradi.
Mi-a povestit cate in luna si in stele in cele 15 minute cat a tinut drumul pana la gradi.In apropierea gradinitei o multime de copii cu mamele de mana .
Ziceai ca ai nimerit in mijlocul unui stol de vrabiute.
Am lasat copilul la gradi si am pornit catre job cu inima mai usoara.
A fost o dimineata luminoasa cu toata ploaia de afara.

Alegeri

"Ce sa fac????????
Ce sa aleg?????????
Cand inima iti spune una si mintea alta pe care din doua o asculti?????????"
De cate ori m-ai intrebat asta?
Imi era usor sa iti raspund.
Nu eram implicata.
Si totusi ti-am raspuns de fiecare data cu sufletul.
De fiecare data cand m-ai intrebat ti-am raspuns sa alegi cu inima.
Inima nu minte...stie ea ce stie.
Sunt cele mai sincere alegeri.
Mintea cauta avantajele alegerii,analizeaza....
Cand alegi cu inima iti este mai usor sa treci peste greutati...
Cand alegi cu mintea renunti usor ,nu lupti pentru ceea ce iti doresti pentru c anu esti implicat.
AM gasit asta undeva: " Use your head, but leave in your heart."