Buni

Dimineata...
Mai intunecat asa...la Cluj rar se arata soarele in ultimele zile.
Ies din casa pregatita pentru o noua zi.
Ma duc sa imi cumpar doi covrigi ,dupa care in statie.
Stau cateva minute si o vad pe mama mergand grabita.
O vad ca face dreapta pe directia ei de mers si stiu ca merge si ea la covrigarie.
Doar e vineri azi .
Nu o strig...la ce bum?
Stiu ca in cateva minute va veni si ea in statie.
Din spate aud o voce:
-NU va suparati,doamna.A plecat 25-ul?
II raspund ca nu stiu ca sunt de putine minute in statie si de cand am ajuns eu nu a trecut niciun troleibus.
Pleaca de langa mine.
Ma uit dupa ea.
Se vede ca vine de la tara,dupa plasele incarcate acoperite frumos cu prosop si legate 2 cate e cu ata groasa ca sa le poata duce mai usor.
In mana tine cu grija o punga de hartie cu emblema covrigariei pe ea.
LAsa bagajele langa frigiderul de sucuri de la ghereta din statie si vine in fata .Sa vada cand vine masina.
Vine primul trolibus.
Eu asteptand-o pe mama nu ma urc.
Dar femeia se uita atenta la fiecare geam al troleibus-ulu cautand evident pe cineva.
Lasa sa plece fara sa se urce.
PArea dezamagita.
Vine a doua masina.
Mama inca nu venise.
Femeia acelasi ritual.Se duce langa troleibus si cauta la feicare geam.
Apare mama.
O vad ca ma cauta .
BIne...nu stia ea ca sunt acolo.Dar stiu ca ma cauta in fiecare dimineata cu privirea.
Ma duc la ea.O "cert" ca a stat prea mult.
Imi spune ca in dimineata asta merge in Piata Mihai Viteazul ,asa ca va lua tramvaiul.Ne despartim.
VIne troleibusul.
O vad pe femeie ca merge iar catre troleibusul.
Si cum rula incet troleibusul ca sa poata sa opreasca in statie,o vad pe femeie ca se lumineaza la fata.
Fuge sa isi ia bagajul si vine catre troleibus .
Se urca la usa 2.
Acuma va imaginati ca eram curioasa pe cine cauta.Pentru cine era pachetelul din mana ei.
Pe scaun,chiar in dreptul usii era o fetita.
Cam la 10 ani ,cu ciorapei rosii ,pantofiori negri,uniforma si un pardesiu rosu.
Parul ,destul de lung,era tinut de o cordeluta rosie.
Femeia ,erge langa ea si ii spune ceva.
Fetita,care pana atunci se uita pe geam se intoarce si fata i se lumineaza de o bucurie mare.Bucuria aceea sincera de care numai copiii sunt instare cand vad pe cineva drag.
De pe scaun o imbratiseaza pe "Buni".
Buni ii da pachetelul atat de pretios.
II spune fetitei ca a asteptat-o in statie pentru ca nu credea ca o mai prinde acasa si ca va merge 2 statii ea.
Povestesc amandoua cu bucuria si iubirea pe fata.
Nici nu conta ce isi spunea.Conta iubirea si bucuria din ochii lor.
Un moment de normalitate...
E o alta zi frumoasa cu toata mohoreala de afara.