O alta zi.Identica cu cea de ieri.
Tipete,reprosuri,injuraturi....doar ca azi am ripostat,si am iesit din casa.
Imi pun intrebarea: "-Pana cand?"
NU am raspunsul.Sau poate il am dar mi-e frica sa il spun cu voce tare.
Stau si citesc pe blogurile altora.Iubire,fericire,intrebari retete....eu nu am decat ....tristeti.
Sa le impart cu altii?
Neeeeeeeeeee
Mai bine aici.zdoar eu si cu mine.Ar trebui sa scriu zilnic,dar vezi ca nu am timp mereu la servici,iar acasa e dezastru daca indraznesc sa scriu.Oare cum am sa ma descurc cu mailurile pe care trebuie sa le trimit?
Am sa ma descurc pentru ca se pare ca e singura bucurie pe care mi-o pot permite.
E greu sa duci atata tristete si singuratate.
Dar ma gandesc ca niciodata nu ne e dat mai mult decat putem duce.
Si in plus fiecare avem o cruce de dus.Unii mai grea,altii mai usoara.
Dar si in cele mai negre si triste momente,avem ajutor.
Asa ca..........fruntea sus,chiar daca e prea grea,si ........atat