miercuri, 26 noiembrie 2008

...

Am obosit.
Am obosit asteptand,am obosit dorind,am obosit sperand,am obosit visand,am obosit iubind.........
M-a imbolnavit asteptarea asta in van.........
Mi-am dorit atat de putin si am primit nimic.
Iti mai aduci aminte?
Iti vorbeam de stele si tu te uitai la pietre.
Iti vorbeam de zbor si tu te uitai in gol.
Iti vorbeam de iubire si tu te uitai ................te uitai.
Acum ai plecat si ai luat cu tine tot.
Omului caruia nu i s-a dat niciodata nimic, apierdut acum totul.
Am privit in urma ta si.........am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Si uite din propria oboseala se naste alta Pasare maiastra.
Te vei ridica Floris, ca noi toti, te vei ridica numai daca crezi in tine.In tine si in Dumnezeu. Nimeni nu poate trai in locul tau, nimeni altcineva nu te va ajuta cu adevarat.
Doar vorbe bune, un cineva in spatele unui calculator care se gandeste la tine...dar nu te poate prea mult.
Trebuie sa-ti doresti sa te ridici, e prima conditie, restul e doar Vointa Lui.
Deci, copacel, copacel! La drum, draga mea, alte provocari ne asteapta. :)

Anonim spunea...

Ca bine zice Manole.
Draga mea Floris, n-ai pierdut nimic.Pentru ca n-ai avut nimic. E numai o iluzie ca ain fi avut ceva. Cand inca nu te pierzi pe tine, e bine.Caci singura ta proprietate esti tu. Ai maini, ai picioare, ai ochi,ai inima.Ce-ti mai trebuie? Restul este numai o iluzie. Si Printul si Printesa sunt numai proprietatea lor.Lasa-i sa-si traiasca viata cum doresc.Stiu ca ai luptat mult sa le arati drumul cel bun.Gata! Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru. Ei te iubesc; dar in felul lor.Nu-i mai sufoca.Iti spun din propria experienta, ca mama a doi baieti. Asa am procedat, si n-am gresit deloc.
Regaseste-te! Sa vezi ce bine e!
Cu tot dragul,Zinca.

floris spunea...

In Dumnezeu cred.Fara credinta in El cred ca nu as fi rezistat la toate palmele.
In mine nu cred.Atatia ani am trait prin altii,pentru altii,incat am uitat ca eu exist.
Acum invat si lectia asta.
Zinca ai dreptate.Sunt mari Printesa si Printul..Au viata lor,doar ca doare ca am fost data atat de brutal la o parte.
Toate astea sunt ascunse in spatele mastii de toate zilele.
O masca zambitoare si senina.
Aici mai dau masca jos si ma descarc.

Anonim spunea...

numai cine nu şi-a pus sufletu-n palmă şi nu a dat tot crezînd că dă tot şi pentru totdeauna ... dar cine-i ăla ? fiecare în alt fel,în felul lui o face ... poate de mai multe ori c-aşa-i în viaţă ...
vine o vreme cînd durerile se fac cicatrici şi mai şi dor chiar şi aşa ... iubirile noastre-s dorinţele noastre ...
realul ... se ţese din tot felul de experienţe
fericirea-i un cuvînt,inventat de oameni că să-şi canalizeze visele spre ceva
bucuriile mărunte şi dese sunt cel mai adesea singurele cu adevărat reale
cu mîna întinsă ca a regelui Lear,ca Lorelai ... rămînem mereu dacă nu ştim să ne iubim în primul rînd pe noi,să putem iubi toate cele din jur,pe ceilalţi ... ei o să vină spre noi la fel ...
eu mă iubesc mai mereu,cînd am dificultăţi mă regăsesc rugîndu-mă şi avînd încredere ... şi repetîndu-mi mai mereu "să nu te temi" şi sunt cea mai importantă persoană pentru mine
învaţă întîi să ai încredere tu în tine,să te iubeşti tu pe tine , să păstrezi amintirile frumoase şi să mergi mai departe ... drumurile cele mai lungi au început totdeauna cu un pas

Elisa spunea...

Nu,nu ai obosit,doar ti se pare.Esti inca tanara,poti fi si puternica,daca vrei,iar daca esti puternica si VREI lumea este a ta.
Dar si tu a ei. :)