Poveste de Craciun

A fost o data ca nici o data...
In vremuri nu foarte indepartate intr-un orasel mic dintr-un colt de lume o familie numeroasa.
Erau saraci dar fericiti.
Se aveau unul pe celalalt si se iubeau.
Masa lor nu era foarte bogata dar in jurul ei era mereu armonie.
Munceau cu totii dupa puterile lor.
In seara de Craciun se adunau cu totii in jurul mesei si a bradului de Craciun.Se bucurau cu totii de micile daruri pe care parintii se straduiau sa le puna sub pom.
In acel an insa tatal suferi un accident.Putinii bani ai familiei se dusera pe medicamente si pe ingrijiri.
In Seara de Ajun nu erau cadouri sub brad,dar erau cu totii impreuna.
Unul din copii veni cu ideea sa isi scire fiecare ce ar da cadou celorlalti daca ar avea puterea.
Si si-au scris.
Nu si-ar fi daruit lucuri mari si scumpe .NU calatorii in tari exotice sau posete de firma.
NU.
Lucruri simple la indemana dar care dovedeau cat de bine se cunosteau si cat de mult se iubeau.
Si-au scris,dar nu doar cuvinte ci sentimente.
A fost cel mai frumos Craciun.
Craciun nu inseamna sa primesti.
Craciun inseamna sa daruiesti.
Pentru ca Cineva ,in noaptea de Craciun,ne-a daruit.
Ne-a daruit un Suflet de Copil.