Pe propriul blog nu pot posta comentarii.
NU stiu de ce.
Sau poate sunt prea obosita si nu am rabdare.
Iata raspunsul pentru voi dragele mele:
Am povestit doar o seara de craciun,v-am impartasit amintiri....
Mestere nu am vrut sa te fac sa lacrimezi.
Cella multumesc de urari si ti le intorc.
Stargates imi doresc ca si tu sa fii gasit in cizmulitele tale zambete si bucurii.
Elisa......am zambit.
Pana la ras in hohote e cale lunga.
Mosul a venit si a plecat.Dar a lasat o mica urma.
Sarabatori fericite si tie si celor dragi.
Sper sa rezolvi cat mai repede problema cu avatarul.Eu cu trandafir te stiu.
Zinca,sincer nu am cautat sa emotinez sau sa fac lumea sa planga.Dar daca te-ai simtit bine aducandu-ti aminte ma bucur.
Si mie imi place la nebunie sa fac surprize si cadouri.Si imi iasa intotdeauna.
CAt despre singuratate......nu e vorba de singuratatea aia pe care o stim cu totii ,cand nu ai pe cineva in preajma.Ci sentimentul acela de pustiu si trist din suflet pe care il am/avem,cand tot investim in oameni dragi timp si sentimente si parca totul se scurge intr-o gaura neagra.Sentimentul acela de singuratate si inutil cand nu ai un ...feed back?parca asa i se spune.
Sa ne bucuram cu totii de atmosfera acestei luminoase sarbatori.
Dați-mi o pădure
Acum 4 săptămâni
3 comentarii:
Da, Floris, am inteles perfect despre ce singuratate este vorba.Stiu sa sunt familii onorabile,soti care stau impreuna de multe zeci de ani, dar care sunt singuri pentru ca nu mai comunica,poate n-au comunicat niciodata cu adevarat, ci doar li d-a parut. Da, singuratatea langa ceilalti, singuratatea in multime.Poti fi pe o insula pustie fara sa fii singur.
Eu o consider o categorie filozofica si o tratez ca atare. De exemplu,Sartre si Simone de Beauvoir au stat impreuna cincizeci de ani,nefiind casatoriti,nelocuind impreuna. Ei au comunicat in tot acest timp, vorbeau tot timpul si aveau ce sa-si spuna.Si-si mai vorbeau si cu dumneavoastra, inchipuieste-ti.
Floris,
chiar daca o sa razi de mine,sau chiar de aia ,o sa-ti spun ca:daca vrei poti! :D asa ca ,uita-te in jurul tau vezi nenorocirile din lume?Le vezi cu ochii mintii si zi-ti..Doamne fereste!Intoarce-te cu totul spre ai tai,cauta sa vezi cat de fericita esti ca ei sunt sanatosi,ca traiesc,ca sunt cu tine,ca te au pe tine in care isi pun speranta ca tu te rogi pentru binele lor...si as putea continua asa pana maine.Ma opresc sa-i multumesc si eu Domnului pentru ai mei si zic:Laudat fie numele Lui!
Te pup.
ps.daca ai mai postat la comentarii atunci ai aceasta optiune la sfarsitul fiecarui articol.Si am vazut ca ai postat,deci cauta...si vei gasi,iar daca nu...bate si ti se va deschide. :)
Floris, si eu am inteles la ce te referi. Sentimentul acela nu trebuie sa te copleseasca...vorba Elisei...avem mult mai multe decat altii! Binele e intotdeauna relativ! :)
Trimiteți un comentariu