miercuri, 7 ianuarie 2009

Tata

Un om masiv,cu parul alb si ochelari.Asa imi amintesc eu de tata.
Si pe langa toate astea un om de o bunatate rara.
El era cel care ma ocrotea si ma lua in brate.
Stiam ca langa el nimic si nimeni nu ma poate rani.
El a fost singurul meu confident.SI mai este ,pentru ca de cate ori mi-e greu ,lui ii vorbesc in gand.
A ales sa plece intr-un loc mai bun.
Sau a fost chemat pentru ca era nevoie de ingeri in cer.
Azi l-am fi sarbatorit.Azi l-am adus putin pe blog.
Mi-e dor de tine,TATA.

3 comentarii:

Elisa spunea...

Dumnezeu sa-il odihneasca pe tatal tau!Sa nu-ti fie dor,ca el oricum este cu tine,atata timp cat te gandesti si-l pomenesti.

floris spunea...

Sa ii odihneasca pe toti cei dusi ,Elisa.Stiu ca e cu mine,dar mi-e dor de sentimentul acela de siguranta,de liniste,de ocrotire ,sentimentul acela ca am unde sa alerg sa ma ascund .

zincabeiu spunea...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-lodihneasca pe tatal tau, Ion !Din pacate, moartea este o certitudine."Repetabila povare " de Adrian Paunescu ...