luni, 22 iunie 2009

Amintiri din copilaria mea

Ciudat mai e omul.
Eu nu imi cumpar haine si incaltari decat extrem de rar.
Imi plac si hainele si pantofii.
Dar e chestie de superstitie.
Am avut multe probleme financiare.NU conteaza motive dar am avut.
Si cand in sfarsit ma induram sa imi iau si eu cate ceva,mai frumos,mai scump,se intampla ceva rau.
Asa ca am renuntat la obiceiul asta.De a-mi cumpara ,vreau sa zic.
In fine .Nu asta e povestea.
Acum 2 saptamani mi-am cumparat o pereche de balerini albi.
Ii vazusem de multa vreme (de anul trecut) dar erau prea scumpi dupa parerea mea.
Ei...motive sa nu imi cumpar.
Si acum doua saptamani am intrat in magazinul respectiv sa ii iau Printesei sandale.
Vazuse ea o pereche si no...stiti cum sunt fetele.
Si am vazut ,intr-un colt,balerini albi.Credeti-ma ca ma strigau in gura mare.
Si bineinteles ca i-am luat.Erau atat de redusi la pret ca nu am mai avut motiv sa ii las acolo.
Am spus ca sunt albi?
Am spus.
Si azi am venit incaltata cu ei ,ca era cam inorat de dimineata.
Eu folosesc indigo.Comenzile le iau in doua exemplare.
Si am scapat o bucatica de indigo care a aterizat pe pantofiorul meu alb.S-a patat putin dar.........
Mi-am adus aminte de o vara .
Eram la gradinita .Si aveam pantofiori albi.
Acuma sa nu va ganditi la nu stiu ce pantofiori eleganti cum sunt acum.
NU .
Erau niste ghetute dar subtirele.
Gradinita avea o curte .Dincolo de gard era un depozit care avea si biroul de contabilitate aferent.
Cum necum a ajuns in curtea gradinitei o jumatate de coala de indigo folosit.
Am gasit indigoul si l-am impartit cu o alta fetita.
Stiti ce am facut?
Mi-am "curatat" pantofiorii albi cu indigo-ul.
Nu stiu ce s-a intamplat mai departe.
Imi amitesc doar expresia de pe fata mamei cand a venit sa ma ia si ca mirosea a tei.

7 comentarii:

CELLA spunea...

Floris, te iubesc, ştii ?
mi-ai atins sufletul, n-am cum altfel
frumos suflet ai tu, şi trist
ce mult aş fi vrut să te cunosc şi să vorbim
noi două am avea tare multe să ne spunem :)

Manole spunea...

Cu idigo?
Banuiesc ca au iesi tare frumosi! :)

zincabeiu spunea...

Floris, esti un om tare sensibil.Ce-ai povestit pare o secventa de film de Ingmar Bergman !
Vezi, e cred ca ne raman, din copilarie, cele mai frumoase sau cele mai dureroase imagini.Si ne viziteaza la maturitate idealizate.Memoria- ce liant extraordinar !

Elisa spunea...

Draga Floris,vreau sa-ti spun ca la 9 ani am primit si eu o pereche de sandale maro,in curele...ce n-a vazut Parisul si ma mandream cu ele ...Erau din piele si m-am intalnit cu o prietena care tocmai venise din Baragan,ea avea 10 ani si cu ce crezi tu ca era ea imbracata?Cu nylon...material care tocmai aparuse la noi in anii aia.Era Duminica si ne plimbam prin parc ea etalandu-si crinolina din nylon si eu calcand usor pe poteci cu capul in pamant ca sa atrag atentia,sa se uite si fetele la sandalele mele cele noi.Ha!Nu stii ce fericita eram!Pielea invidia nylonul...Incredibil!

pescarusul argintiu spunea...

Floris draga, sa porti sanatoasa minunatii si ravnitii balerini albi!
Si lasa-i sa-i ude ploaia, ca sa nu se rupa :)
In copilaria mea exista amintiri cu pantofi rosii de lac.
La tine indigo-ul si pantofii albi se atrag printr-un magnetism puternic, se pare ca vor sa fie impreuna...
Excelenta tableta ta cu duioase nostalgii, am savurat-o cu nerabdare si privirea umeda!

Anonim spunea...

"Tu nu mergi cu noi ca n-ai shtrampi supraelastici!" S-asa s-a nascut in mintea mea,el,complexul...Aveam sa descopar in timp ce frustant e cand iti patrunde miseleste si in suflet!

floris spunea...

CELLA ,daca ti-am ajuns la suflet ma bucur.Iar daca ne-am cunoaste as fi o dezamagire.Cel putin la inceput.Pentru ca in viata publica sunt o agitata.Vorbesc mult,ma agit,rad.DAr la cat de superficiala e lumea tine figura.
Mestere,tin minte ca am fost tare mandra de isprava mea.Pana in momentul cand a venit mama si i-am vazut fata.NU prevestea nimic bun.Dar cum bine am zis nu stiu ce a mai fost. :D
Zinca,pare o secventa de film?E o bucatica de realitate.NU am avut o copilarie extraordinara dar am avut grija de amintitrile mele.
Elisa,cunosc bine sentimentul asta.Cand in sfarsit primesti ceva,ceva ce altii au avut de mult timp.Si vrei sa fi si tu adimrat dar altcineva are ceva mai altfel.Am avut si eu rochita de nylon.Sti cat am purtat-o ?Pana devenise bluza deja :))
Cat despre calitatea materialelor....ce stiu copiii?
Pescarus multumesc mult.Cat despre udat....m-a prins o ploaie....
Si in copilaria mea exista o pereche de pantofi rosii.De Zana a florilor in Ziua de FLorii.
Anonim,uneori copiii pot fi foarte rai.Sau nu rai ci cruzi.Si nu neaparat pentru ca vor ci pur si simplu ca pana la o anumita varsta nu stiu sa minta.SI da....de la asa ceva poti dezvolta complexe.Si iti dai seama asta doar tarziu cand cauti raspunsuri la unele intrebari.
Mi-ar fi placut sa stiu cine esti,dar oricand esti binevenit / a ,bine primit/a.