Ne stim de multa vreme.Chiar de o viata as putea spune.Semanam mult,foarte mult.
Prietene?Poate ca suntem prietene.
Dar nu de genul cu mers la cafele,stat la povesti mers la plimbare impreuna.
Si nici nu ne sunam ca sa povestim ultima barfa sau ultima mondenitate.
Nu.
Ne intalnim doar cand avem necazuri mari,probleme si nu mai putem sa adunam in noi.
Ne povestim,spunem ce avem de spus,mai golim din prea plinul sufletului.
Azi de dimineata am vorbit.
La ora 7 ea plangea.
Imi spunea ca ar vrea sa scoata tot ce are in suflet.TOT.
Sa nu ramana nimic acolo.Si sa construiasca in jurul ei un gard atat de inalt....pana sus la cer.
Sa nu mai poata nimeni intra dar nici ea sa nu mai poata iesi.
Am ascultat-o.Povestind ,ii curgeau lacrimile pe obraz.
E trist plansul ei.Tacut...fara hohote....daca nu i-ai vedea lacrimile nici nu ai sti ca plange.
Am intrebat-o mai demult cum poate plange asa fara zgomot.
Si a zis ca nu vrea sa deranjeze daca ea e prin bucatarie sau prin casa robotind si restul lumii e acasa.
Ma intreb de multe ori ce pacate are de ispasit.
Pentru ca de multe ori viata ei pare o pedeapsa.
Daca cineva are o problema ea este prima care ajuta.
Este mereu disponibila pentru oricine are nevoie.
Si totusi...
E trist ca un om asa cum e ea ,ajunge sa isi doreasca sa cladeasca garduri pana la cer ca sa se izoleze de oameni.
- Si totusi de ce garduri pana la cer?am intrebat
-Pentru ca pe mine doar Dumnezeu ma iubeste si pe El nu il scot din sufletul meu.
Vezi la ce mai sunt bune gardurile Mestere?
Dați-mi o pădure
Acum 8 luni
8 comentarii:
cu gardurile eram eu, Meşterul doar le-a testat :)
crezi ori nu, eu am fost cea mai mare făuritoare de garduri
şi cînd am ridicat toate gardurile care se puteau ridica ... aproape instantaneu am început dărîmatul : m-am găsit pe mine, iubirea, pacea şi Lumina
Dumnezeu ne vrea fără garduri, trebuie să-l primim
cum ? pitiţi în autoflagelare ori încercănd să o transformăm
puţini sunt oamenii care aud, cei mai mulţi doar ascultă
şi ce simplu este, chiar stă în puterea noastră
ce avem ? de ce nu ne iubim suficient să ne învingem "teama" ?
As spune doar atat: "Bun venit, tristete!", i-as strange mana usor, i-as surade incurajand-o sa se insenineze si apoi mi-as lua ramas bun de la ea.
As pastra doar gardurile verzi, ce impodobesc gradinitele sau imensele parcuri-gradini.
Toti avem garduri, asa am fost claditi, dar ele sa nu ne indeparteze de lume, ci doar sa ne ocroteasca florile din fata casei...
Un gand bun prietenei tale si o calda imbratisare cu cirese la urechi tie, Floris!
Nu stiu de ce prietena mi se pare ca esti chiar tu ;)Gresesc? :)
Floris, tu si cu prietena ta nu sunteti singurele...
A mea, uneori sta intr-un colt...si din acelasi considerente nu vrea sa deranjeze pe nimeni...ar fugi, dar nu ar avea unde.
Gardurle, are dreptate Cella, le-am testat si am vazut ca peste ele nu sare "binele", care, de cele mai multe ori asteapta cuminte, ci, "raul" caruia nu-i pasa de inaltimi...si atunci le-am darmat, facand garduri potrivite ca marime...cu uluci rare, cu porti inchise cu cheia...care se deschid numai atunci cand doresc, daca doresc...
Ce-am facut eu? ...Mi-am facut mai intai ordine in gradina...Nu, n-am smuls pirul si nici matraguna...dar stiindu-le, pe ele le-am ingradit...
Stiu CELLA dar mi-a fost mai usor sa pun link pe postarea Mesterului :)
CELLA ,unii nu au invatat sa se iubeasca si au fost invatati ca exista doar prin ceilalti.
Pescarus,e greu sa iti iei ramas bun de la ceva cu care ai trait o viata intreaga.Ti-am furat ciresele ;).
Elisa,poate da,poate nu... ;)
Mestere,o cunosc si stiu ca u va ridica niciun gard.Mici nu a avut garduri vreodata.Si lumea stie asta.Stie ca acolo e un loc deschis.Unii vin plin da cucuie si cu increderea ferfenita.Si ea e acolo cu o vorba buna ii ajuta sa isi refaca increderea ,le pune comprese reci pe cucuie.
Iar ei cand se refac pleaca fara sa se uite inapoi.Altii intra cu bocancii intre florile ei si disctrug.Iar ea zambeste si se chinuie sa repare ce se poate repara.
Buruienile?Le ingrijeste la fel si nu pune nici acolo garduri.Or fi avand un rost si ele,burienile vreau sa spun.
Of, Floris...m-ai facut sa-mi dea lacrimile...
Nu era intentia mea.
stiu, dar e atat de adevarat...
Trimiteți un comentariu