Alergam.Nu ne mai ajunge timpul.
Si in goana asta perpetua care se numeste viata,uitam uneori de prietenii din copilarie,de verii cu care ne-am petrecut vacantele copilariei.
Uneori mai primim cate o veste.Ca unul s-a casatorit ,ca altul are un copil ,ca altul a murit.
Teoretic suntem o familie mare.Srabunica mea din partea mamei a avut 13 copii.10 au ajuns la maturitate.Unii s-au descurcat mai bine altii mai putin....
Una dintre matusile mele a avut 4 copii daca bine tin minte.
Cu cele 2 fete mai mari m-am inteles eu bine.Eram si apropiate de varsta.Sabina cu 4 ani mai mare ca mine,Mariana de o varsta sau cu un an mai mare.
Erau atat de saraci.....
Stateau intr-o singura camera construita de mainile matusii mele si a unchiului.
Unchiul e asa o nebuloasa.Nu mi-l amintesc.Tin minte doar ca tare prieten era cu bautura.
Lucra matusa Leana la sortat steril,in ture si abia avea ce pune pe masa .
De multe ori copiii erau chemati in vizita cica de ceilalti frati ai matusii si primeau de mancare.
Pe Sabina a alungat-o de acasa saracia si scandalurile.A stat o perioada la maica (bunica mea) dupa care a luat-o una din surori (care nu a putut avea copii din cauza tifosului de care a fost bolnava in copialrie)si a crescut-o ca pe copilul ei.
NU avem timp .totul e prea rapid.Ne straduim sa facem mai multe lucruri de o data pentru a recupera.
Pornitul televizorului e un reflex.Nu ma uit decat rar.Dar e pornit si printre treburile casei mai aud cate o stire.printre crime,violuri,sinucideri ,accidente,mai auzim ca cineva a facut ceva extraordinar.
Pe mine ma impresioneaza generozitatea celor care in durerea pe care o simt ca au pierdut pe cineva drag au puterea sa semneze actele prin care sunt de acord sa doneze organele.
Cand aud asemena stiri ma opresc din ce am de facut ,ascult,lacrimez si spun asa o rugaciune pentru sufletul celui dus,pentru sufeltul celor care au semnat....
Acum o saptamana,cam asa,la Oradea un suflet a salvat 10 vieti.
Sabina s-a casatorit intr-un sat de langa Marghita.
Mariana a plecat sa lucreze in Austria.
Acum cam 2 saptamani MAriana a plecat la servici pe bicicleta.S-a dezechilibrat ,a cazut si s-a lovit la cap si a intrat in coma
Patronul austriac a platit tot ce era nevoie ca MAriana sa vina acasa si sa fie tratata la Oradea.
MAriana a plecat sa o inatlneasca pe Sabina.Sa fie dincolo de viata impreuna ca doua surori.
Undeva in tara asta 10 oameni si-au recapatat dreptul la viata.
Dați-mi o pădure
Acum 8 luni
2 comentarii:
Pentru ca uitam care sunt lucrurile importante. Pentru ca uitam sa traim. Pentru ca traim, uitand.
Pentru ca ne-am lasat prada vitezei intr-un ritm alert. Pentru ca am lasat ca societatea sa ne impuna cerintelor celor nesatui. Pentru ca, in definitv, nimanui nu-i pasa. Pentru ca suntem carne de tun.
Pentru ca ne inchipuim ca vesnicia se naste in noi.
Da vietii tale, ritmul pe care-l doresti.
Mestere ai atata dreptate ca nici nu stiu ce sa iti raspund.
DA...uitam de noi pentru ca ne inchipuim ca asa suntem mai utili...ca asa suntem mai disponibili pentru cei din jur.
Si uneori chiar nu poti da vietii ritmul pe care il doresti.
Si esti nevoit sa traiesti dupa ritmul altora.Pentru ca asa ai fost crescut,pentru ca asa ai fost invatat,pentru ca asa ai fost obligat.
Trimiteți un comentariu