LA STEAUA
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
(1886, 1 decembrie)
5 comentarii:
Glosa...
Te imbratisez :)
Te imbratisez si eu ,Elisa
Multumesc Floris pentru gandurile bune.
Te imbratisez cu mult drag!
Floris, Eminescu e cea mai curtenitoare gazda care ne intampina la geamul tau :)
Cum a fost la examene?
O zi frumoasa!
NU ai pentru ce sa imi multumesti ,Mestere.Crede-ma ca mi-ai oferit mult mai mult decat as putea sa fac eu vreodata.
Pescarus,a fost bine la examene.Le-am luat pe toate trei de pana acum.
NU sunt mari notele dar le-am trecut.
Trimiteți un comentariu