jurnal de viata: The way we were

marți, 2 iunie 2009

The way we were

Uneori ai prea multe de spus dar nu poti.
SI atunci....te inchizi intr-o mare de tacere punandu-le celorlalti muzica.

3 comentarii:

Manole spunea...: Da, e drept, se poate intampla. Cum totusi poti sa nu lasi toate gandurile sau lucrurile ce s-au intamplat sa te copleseasca.
Am ascutat, multumesc.; 2 iunie 2009 la 20:06
pescarusul argintiu spunea...: Melodia a vorbit in felul sau magnific despre un intreg arsenal de ganduri, simtiri, temeri si sperante.
Multumesc, Floris, mi-a mers direct la luminisul sufletesc!
Sa ai o noapte linistita si odihnitoare!; 3 iunie 2009 la 00:07
floris spunea...: Mestere,sunt prea obosita acum sa mai lupt cu toate cate ma coplesesc.Le las sa ma copleseasca,tac putin ,fac o baie calda,plang si imi revin.Spre deosebire de alta data acum mai pot spune cate putin,intr-un fel sau altul aici.
Pescarus ma bucur ca ti-a placut.E bun siu filmul din a calui coloana sonora face parte.Film vechi cu BArbra Steisand si Robert Redford.
Sa va fie de bine :); 3 iunie 2009 la 22:18

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)