Un OM are nevoie de ajutor

Un OM are nevoie de ajutor.
O MAMA are nevoie de ajutor pentru a-si creste copilul cu demnintate.
Amanunte citit la ea.
Intr-o societate normala asa ceva nu s-ar fi intamplat.
Un gand bun si o rugaciune.
Dumnezeu sa te ajute.

1 AN

Cu cateva zile in urma Pescarusul ma anunta ca am primit un premiu.
In prima faza mi-au dat lacrimile(tipic) in a doua faza m-am speriat.Ce am facut sa merit un premiu?
Apoi si CELLA m-a anuntat ca am un premiu la ea (aveam sa constat ca e acelasi ) iar la urma Elisa m-a premiat si ea.
NU stiu ce am facut sa merit un premiu dar va multumesc .
Mi s-a parut potrivit sa il pastrez pentru aceasta zi.
Premiul are urmatoarele reguli:
1. sa-l afisezi pe pagina ta
2. sa afisezi link-ul celui ce te-a premiat
3. sa dai premiul mai departe la 10 persoane
4. sa anunti premiantii, printr-un comentariu!
5. sa te bucuri de el!!!
Sa il dau mai departe la 10 persoane...hmmmm...Vi-l inapoiez cu drag CELLA ,Elisa,Pescarus.
Desi ai fost premiata de 4 ori te mai premiez si eu o data Mestere.Si pe Star la fel.
Premiul mai merge la Isabelle,Sibilla si Sminchy.

1 An....
Putin?...
Mult?...
S-a schimbat ceva?...
Eu nu...
In acest an am recapitulat o lectie pe care viata mi-a predat-o prima data in urma cu multi ani.Prietenie si dragoste adevarata si pe viata exista doar in filme si in carti.
Am gasit Oameni care,desi ne-am intalnit doar pe valurile net-ului,mi-au fost mai aproape in momentele in care am avut nevoie ,decat cei din viata reala.
Neimpliniri?...
O gramada.
Necazuri si tristeti?...
Cu duiumul.
Realizari?...
DA.
Cea mai mare.AM terminat anul I .
Eu stiam ca pot.Dar le-am dovedit celor care au asteptat sa ma impiedic,sa cad si sa nu ma mai ridic ,ca am puterea sa reusesc uneori chiar si tarandu-ma.
Am castigat putina incredere in mine.
1 An.

PFN (adica postare fara nume)

Sa va explic...
La postarea anterioara cred ca e prea tarziu sa raspund.Oricum lucrurile au luat o intorsatura urata si daca as incepe sa povestesc ar suna a barfa
Si acum sa revin.
De doua luni casa mea e un santier.Acuma sa nu va imaginati ca e diatamai casoaia.Nu
E un apartament de 2 camere si daca ar fi sa ma iau duca se scrie in contractul de vanzare cumparare are o suprafata utila de 24 de mp.
NU va mirati ,ca atat scrie.
Asaaaa....
Intr-una din camere e pus parchetul de cativa ani.
Acum un an si ceva am cumparat parchet pentru hol si camera cealalta,gresie pentru bucatarie,materiale de zugravit...
Nu a fost timp sa angajam un mester sa faca lucrarile respective.
In primul rand mie cu scoala mea si cu serviciul era ultimul lucru de care aveam nevoie.
Asaaaa.......
Sotul nu lucreaza de 2 luni.
Printul nu are nicio ocupatie ca ....in fine.
SI ce ma gandesc eu ?Ia sa ii mobilizez sa faca ei lucrarile.
Acuma sa nu va imaginati ca e ca intr-o familie normala.
Adica mama spune :-Ce ar fi daca ati face voi lucrarile astea?
NUuuuuuuu
La noi e cu invartisuri cu ocolisuri...sa le dau impresia ca de la ei a pornit ideea.
Reusesc chestia asta.
Dar acum e o problema.
Cine e maistrul si cine ucenicul
Sotul...ba nu ca Printul....ups ...Sotul din nou...
Si tot asa
Pana la urma au reusit sa puna parchetul in camera.In 2 zile .Treaba de 4 ore cel mult .
Uffffffff ..bine ca l-au pus si ala.
Urma holul...
Mda...
Erau obositi dupa parcehtul din camera asa ca s-au dus la Gradina.Au muncit cat au muncit ei acolo si exact acum o saptamana s-au trezit cu Printesa si cu mine la poarta.
Am petrecut un sfarsit de saptamana cum cred ca nu va puteti imagina.
Am mai dat jos din oboseala si stresul acumulate.
Saptamana aceasta ,miercuri, mi-au venit termopanele .
In mod normal ar trebui sa faca pe langa geamuri.SI da,nu am uitat de hol.
Joi ,la servici,m-am enervat foarte tare.
Cum nu m-am enervat de foarte mult timp.
Si atunci ce m-am gandit.
SUnt foarte obosita...s-au acumulat atatea in ultimul an.
Mi-am listat frumos o cerere de concediu,am completat-o si ....
YESSSSSSS !!!!!!!!!SUNT IN CONCEDIU.
Luni dimineata la ora 5,30 m-am urcat pe cursa si ma duc la gradina.Cu toti puiutii mei dupa mine.Adica una bucata SOt ,una bucata Printesa si una bucata Print.
Las la Cluj tot.Griji,materiale de constructii,statistici,telefon.
Acolo nu am curent asa ca nu am sa iau laptopul cu mine.
Dragilor ne vedem peste o saptamana cu bine si cu sanatate.

Ce poti sa spui?

Ce poti sa spui?
In ultimul timp aflu tot felul de vesti care de care mai ciudate.
Parca s-ar itoarce lumea cu susul in jos.
Cred ca v-am mai povestit ...
O familie cu 20 de ani de casnicie,2 copii.Ea in primavara ii spune sotului ei ca vrea sa divorteze.Ca vrea sa isi traisca viata.
DIn cate am inteles el i-a acordat toata libertatea de care a avut ea nevoie.
S-a intamplat ca ea sa mearga in concediu, in statiune si el sa ramana acasa cu copiii.
Orice a vrut ea a facut sau si-a luat.
Ce putea sa faca el si acum?
A fost de acord.
Azi de dimineata am aflat ca el ,intrand pe tot felul de site-uri, a gasit un anunt la rubrica de matrimoniale a unui site specializat ,dat de ea.
Am un gust de amar.
NU tin cu niciunul dintre ei.SUntem doar simple cunostinte.
Si totusi...
Ce poti sa spui?

Draga Elisa

In fapt de seara



LA MULTI ANI...cu tot ce iti doresti tu.

Pentru ca stiu ca iti place.

cu drag
florina

Salvati-l pe Alexandru

Salvati-l pe Alexandru!

StirileProTV.ro

M-am intors

Gata...Oficial am trecut in anul II.
Am terminat sesiunea cu bine.
Am lipsit cam mult .Recunosc...
Ce am facut?
Am intrat in ritm de robot.Servici,casa ,invatat...
Am stat pe margine...pe marginea vietii.Am luat distanta...m-am detasat...si am observat.
Cat de usor punem etichete.
Cat de usor catalogam oamenii.
Dintr-o singura privire.
NU ne pasa ca ranim.Dimpotriva...uneori ranim doar din placerea de a-l vedea pe celalalt suferind.Si ne hranim orgoliul cu suferinta lui.
Am fost catolgata si eu.
De un om caruia nu i-am facut niciodata un rau.
De un om caruia i-am purtat respect,pentru simplul fapt ca este tatal sotului meu.
M-am intrebat ce ii da dreptul sa ma catalogheze.
NU am gasit raspuns.
Am aflat ca sunt lipsita de scrupule,neinduplecata,avara,lipsita de sensibilitate si materialista...
Si atunci ....am stat deoparte incercand sa ma reevaluez.
Am inotrs pagini albe....adica zile in care nu am zambit,nu am vorbit decat strictul necesar,zile in care am fost doar eu,telefonul de servici,calculatorul si cursurile...
Ce m-a facut sa ies din starea aceea de lehamite?
Eram pe troleibus,mergand de la facultate catre servici.
Multumita ca mi-am luat si ultimul examen cu bine...
La doua scaune mai in fata era o mamica cu un baietel cam la 2 anisori.
Frumos ca soarele,asa cum e orice copil din lumea asta.L-a dat mama lui jos de pe scaun,se pregateau sa coboare la prima statie,si copilul s-a uitat la mine.
A zambit cu tot chipul lui frumos,a deschis bratele si a venit glont la mine,luandu-ma in brate.SI dupa ce au coborat a stat pe loc facandu-mi cu manuta.
Mi-a incalzit sufletul umplandu-l cu duiosia gestului si candoarea sufletului.
A fost un semn si eu stiu asta.
Si am multumit si sunt recunoscatoare.
Si am descoperit,a cata oara,ca durerile mele sunt mici in comparatie cu a celorlati.
Exista parinti care isi privesc copiii suferinzi.
Exista Oameni care isi dedica viata pentru a-i ajuta pe altii.
Exista Oameni care fac orice le sta in putinta pentru a ajuta un copil care are nevoie de ajutor.
Imi cer scuze celor care au avut nevoie doar de o vorba buna la un moment dat si nu am fost in stare sa le ofer .
Mai sunt datoare cu o leapsa de la Mester si povestea ALinei care intre timp a fost si mireasa.
Linkurile de care vorbeam in postarea anterioara le-am pus aici.
Bine v-am regasit