Au trecut si sarbatorile astea.
Pentru unii cu luminite ,bucurii ,zapada,pentru altii discret....
Eu recunosc .......sarbatorile astea nu le-am simtit.
Tot ce am facut, am facut pentru ca trebuia facut.
Mancare,prajituri,curatenie dar..........nu a fost brad,nu au fost beculete,nu au fost stelute....
Noi suntem foarte retrasi.Nu avem prieteni,iar putinele neamuri cu care mai tinem legatura sunt plecati dincolo.NU vine nimeni la colindat si nici noi nu mergem.Printul si Printesa au fost plecati....am fost doar noi doi acasa.
Ne-am uitat la televizor si cam atat.
La fel a fost si de Anul Nou.
Eu......am mai scris pe ici pe colo unde am avut indrazneala,la unii am citit si m-am sfiit sa scriu ceva........si am stat,am observat si am asteptat.
Ce?
Semne,cuvinte,gesturi........
Nu am fost dezamagita pentru ca nu ma asteptam la nimic.
DAca au fost semne,cuvinte gesturi?.......
Neimportant.
Important e ca nu am nevoie de mila nimanui .
Nici de compasiune.
Nici macar de reciprocitate.
Si mai ales nu vreau nimic din obligatie.
NU
Eu fac ce fac pentru ca simt .
Astept acelasi lucru.
Daca cineva are ceva de oferit mie,semne ,cuvinte gesturi,sa mi le ofere pentru ca simte.
Daca cineva face ceva pentru mine oricat de putin,sa o faca din suflet.
NU cer nimic de la nimeni.Dau tot ,de multe ori mult peste puterile mele fara a astepta recunostinta,pentru ca faptele bune si vorbele bune de incurajare si mangaiere se scriu Sus.
Dar daca cineva imi da ceva,oricat de putin vreau sa fie din suflet si cu suflet.
NU stiu cum va fi 2009.
Am pasit in el plangand.
Pur si simplu mi-au dat lacrimile instantaneu.
De ce?
Poate pentru ca ma desparteam de 2008 care pentru mine a fost un an extrem de greu.
Cum va fi 2009?
Numai Dumnezeu stie.
Dați-mi o pădure
Acum 8 luni
6 comentarii:
Draga Floris, nu stiu de ce dar anul 2008 n-a fost un an prea fericit nici pentru mine. Incarcat emotional si mai ales cu destule coborasuri.
Ce-mi doresc mie, iti doresc si tie. Sa avem parte de un an mai linistit si cu mai multe bucurii!
Despre asteptari..hmm, cieva de curand, imi spunea ca atunci cand n-ai asteptari atunci nu poti fi ranit...si ma gandeam daca e rodul mintilor noastre suferinta, lasand-o sa-si faca de cap, lasand-o sa ne copleseasca...sau sunt incercarile vietilor noastre efemere...
Cate putin din fiecare, asa cred. Asa ca, daca tu nu mai ai asteptari din resemnare...eu mi-am propus sa nu mai am asteptari din dorinta de a nu o mai lua pe coaja...
Sa ne ajute Dumnezeu sa le trecem si sa le ducem pe toate cele!
Dragă Floris îţi doresc ca 2009 să-ţi aducă mai multe zâmbete şi veselie în viaţa ta.
Floris,
hai ca nu-i chiar asa de rau! :D fii tu mai prietenoasa cu tine insati,razi putin de tine si de tot ce-a fost si ia-o de la capat,ca la orice inceput. :) Iti doresc sa ti se-mplineasca! :)
Draga Floris, sa fim mai optimisti.Sa facem tot ce depinde de noi pentru a avea o viata fericita .Nu ne lipseste nimic pentru a face toate astea.Avem maini, picioare, ochi, memorie ,imaginatie.Sunt daruri de la Dumnezeu.Sa ne bucuram, asadar!
Mestere,nu mai am asteptari pentru ca nu mai vreau sa fiu dezamagita.
Si mi-am pierdut increderea in oameni.Cu suferinta m-am batut cat am putu de mult.Dar a fost prea puternica.Sau am fost eu prea slaba.Dar vorba ta "Sa ne ajute Dumnezeu sa le trecem si sa le ducem pe toate cele! "
Stargates iti multumesc pentru urari.Si daca cu un singur zambet va fi mai mult in anul asta am sa pot spune ca "a fost un an mai bun ca 2009".
Elisa,eu nu pot rade de mine.O faceam mai demult dar......Nu sunt persoana care sa ma confesez.Exceptie face blogul,dar nici unul din cunoscutii mei nu stiu de existenta lui.nici macar familia.Cand a avut loc accidentul Printului s-a aflat peentru ca eram la servici si a trebuit sa plec.M-a dus soferul firmei.M-a mai auzit cineva vorbin la telefon si a povestit ce auzise.Si intr-o zi i-am auzit barfind si razand si acuzand.M-am gandit "Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac si nu le si lor o povara atat de grea".Si de atunci nu prea mai imi permit sa rad de mine.daca as face-o as avea impresia ca ii incurajez si pe ceilalti.
ZInca,optimismul l-am pierdut pe undeva.Poate am sa il si regasesc.Dar multumesc in fiecare zi Domnului ca am maini,picioare ,ochi,memorie si imaginatie.Si peste toate putere sa le trec toate.
Floris,
scumpa mea,tu chiar ai fost surprinsa ca oamenii barfesc?Doar stii ca la romani asta-i ocupatia de baza,iar daca radeau de necazul tau,daca nu pareau macar ingrijorati ,ci pareau ca se bucura de necazul tau si al copilului tau...crede-ma oamenii aia nu merita sa investesti sentimente,de niciun fel,in ei,nu te pot rani,fiindca ei nu conteaza.Ghinionul tau ca ai in jur,la munca, astfel de oameni si nu macar unul loial tie.Zic asta pentru ca atunci cand suntem tineri si ne-am angajat undeva,de obicei acolo ne facem prieteni si cu ei ramanem o viata.Nici eu /noi nu am/avem multi prieteni,dar cand ai spus ca tu nu ai deloc prieteni,care sa te sune,sau pe care sa-i suni in noapte dintre ani...imposibil.
Eu sunt aici si pe yahoo mail si ma bucur sa vorbesc cu tine.Si sa stii ca ai prieteni aici,doar daca vrei sa-i vezi si sa-i iei in seama.Te imbratisez si ..multa incredere in tine si ceilalti!
Trimiteți un comentariu