marți, 17 martie 2009

Dezamagiri

Dezamagiri...
Fac parte din noi.Dezamagim fara sa vrem.Unii mai mult,altii mai putin,altii deloc...
Depinde de inteligenta fiecaruia.De puterea de intelegere...
Uneori dezamagim pur si simplu pentru ca nu ne gasim cuvintele,sau nu le folosim pe cele mai potrivite in acel moment.
Dezamagim uneori pentru ca nu reactionam potrivit acelui moment.
Dezamagirea are gust.
L-am simitit de atatea ori...am dezamagit de atatea ori.
Ii pot ierta pe altii,nu ma pot ierta pe mine.
Unii pot trece peste dezamagiri...
Altii se retrag in mutenie si singuratate.

PS.Aceasta este postarea din 16.03.2009.Am repostat-o

3 comentarii:

CELLA spunea...

Să-ţi spun un secret : iartă-te în primul rînd pe tine :)
dezamăgirile-s în firea omenească, n-ai cum să nu le ai, minimalizează puterea lor asupra ta prin reuşite (mici şi dese)şi uită-le iertînd şi iubind watever :)
să-ţi văd zîmbetul !

Manole spunea...

vad ca ai dat drumul la comentarii...
pai, cum sa incep?
Ca avem fiecare dintre noi parte de dezamagiri? Daaaaa, ca eu cand scriu scriu din veselie! Halal!
E asa cum zice si CELLA, trebuie mai intai sa ne iertam pe noi, apoi si pe ceilalti.
Hai, fata draga, capul sus, ca doar nu crezi ca sunt nici primele nici ultimele...si trebuie sa le facem loc!
Hai, zambetul, va rog!

floris spunea...

CELLA e greu sa ma iert pe mine.Cu altii sunt foarte indulgenta,cu mine sunt foarte severa.Partea proasta este ca eu am dezamagit pe cineva drag.
Mestere nu orpisem comentariile.Nu stiu ce s-a intamplat.De aceea am sters si am repostat.
:)Am si zambit.