Refulari ;))

A doua postare azi ca ....ca asa mi-a venit.
Dupa ce timp de o ora si jumatate ba am avut curent ,ba nu,am mai stat si doua ore total fara curent.Totul e pe dos azi si nu e vineri.
In fine...apuc sa dau o raita blogurilor.
Si am ajuns la Adi .
Si m-a apucat o ciuda ca sunt asa cum sunt...adica timida si timorata cand am vazut acolo ce distractie a fost aseara in Irish Pub.
Pai cum sa nu?Daca nu eram asa cum tocmai am spus ,as fi stat 2 minute de vorba cu el, poate ca si cu D-l Crivat(ca el era domnul care m-a privit cu interes de care spuneam aici) si as fi fost si eu aseara in Pub la povesti si rasete.La costite nu ,ca suntem in post,dar cred ca as fi mancat sosul acela de ceapa cu paine prajita.
Bine ca mai era o conditie de indeplinit.Sa imi urnesc Sotul de acasa.ca nicaieri nu iesim pe motiv ca "lasa draga ca m-am distrat suficient pana la 30 de ani cand m-am insurat"
S-a distrat el ,ca eu aveam 22 cand m-am maritat.
In concluzie am ratat o seara grozava.
Am avut si o compensatie.Aseara am vorbi cu cel de-al treilea copil al meu.NU ne vazusem de o saptamana ca in aceasta perioada e extrem de ocupat.Departe e Bucurestiul asta.
No ...sa zicem ca mi-am refulat frustrarile.

O fapta buna

De cateva zile programul meu s-a schimbat.Asa ca azi la ora 6,50 Septimiu,colegul meu,m-a pescuit din statie si m-a adus la New Croco (adica la servici ).
I-am dat programului sa socoteasca ce avea de socotit si eu mi-am facut o cafea.
Normal nu?Se poate o raita pe blog-uri fara o cafea?Mai ales ca eram sigura ca Mesterul Manole a fost harnica (ca de obicei) si si-a postat cafeluta...
Aveam de gand sa postez o intamplare de duminica dar update-ul Mesterului m-a facut sa ma razgandesc.
In conditiile in care in partea de catre tata a familiei mele au suferit aproape toti de cumplita boala puteam sa raman indiferenta?
Mai ales ca New Croco este la 5 minute distanta de Spitalul de Oncologie.
Multi dintre clientii nostri sunt pacienti acolo sau vizitatori ai pacientilor.
Norma ca cel mai mult ma impresioneaza copiii.Mai ales ca unora li se citeste resemnarea in ochi.
Poate ca demersul meu nu e cine stie ce important dar din putin se face mult.
NU dam din buzunarul nostru si nu ne doare.Plus ca binele se intoarce mereu.
Fapta buna o puteti face citind aici

Dezamagiri

Dezamagiri...
Fac parte din noi.Dezamagim fara sa vrem.Unii mai mult,altii mai putin,altii deloc...
Depinde de inteligenta fiecaruia.De puterea de intelegere...
Uneori dezamagim pur si simplu pentru ca nu ne gasim cuvintele,sau nu le folosim pe cele mai potrivite in acel moment.
Dezamagim uneori pentru ca nu reactionam potrivit acelui moment.
Dezamagirea are gust.
L-am simitit de atatea ori...am dezamagit de atatea ori.
Ii pot ierta pe altii,nu ma pot ierta pe mine.
Unii pot trece peste dezamagiri...
Altii se retrag in mutenie si singuratate.

PS.Aceasta este postarea din 16.03.2009.Am repostat-o

TARA

Acum cativa ani casa de langa Gradina a fost in sfarsit cumparata.
Era pusa in vanzare de mult timp.
Familia care a cumparat-o s-a mutat in scurt timp.Cu catel ,purcel si alte oratanii.
La inceput a fost Bobita.
Un catel cu picioare scurte si corp voluminos.Era caraghios dar simpatic.Se plimba prin tot satul.Era a tuturor.
Apoi intr-o zi a aparut o mogaldeata alba.Prietenoasa si curioasa ca orice copil,a venit in expeditie si in Gradina.
Ne-am imprietenit.Ma urma peste tot cand mergeam la gradina.Nu ne apropiam foarte mult una de alta.Am pastrat mereu distanta.Dar eram totusi impreuna.
Eu personal nu i-am dat niciodata de mancare.
Si totusi era cu mine.
Se mira si stapana ei.Tara cersea pur si simplu afectiunea si mangaierile celorlalti.Dar nu si de la mine.
I-am respectat mereu decizia de a sta la o anumita distanta de mine.
E tare frumoasa Tara.Alba cu cateva pete negre,fina si eleganta.Nici prea mare nici prea mica.
Ne povesteam multe.Ne povestim multe.
Ca orice catel de curte a avut si ea aventurile ei.
Si a ramas grea.
A facut 6 pui.Unul a murit la nastere.Au ramas 5.
Stapanii au hoatarat sa pastreze 2 iar restul i-au pus intr-un sac si i-au dus undeva pe camp.
Am mers la Gradina la cateva zile dupa ce Tara a devenit mamica.
Ne-a simtit si a venit la noi.
Era trista.S-a asezat in fata mea si a inceput sa scanceasca incet.Imi spunea necazul ei.M-a durut tristetea ei.
Dupa 2 saptamani au murit si puii pe care familia hotarase sa ii pastreze.
Intamplarea a facut sa merg la Gradina a doua zi dupa ce Tara a ramas fara pui.
Statea in poarta si parca toata tristea lumii era adunata in ochii ei.
Am despachetat totul si am mers pe alee sa vizitez Gradina.
Tara care nu s-a apropiat l amai mult de 30 de cm de mine a venit incet,incet,cerandu-si parca voie sa intre in spatiul meu vital.
Nu am facut nici un gest.Am lasat-o sa vad ce face.
A venit ,m-a privit in ochi si si-a pus capul pe genunchi mei scancind.
Plangea,sau cel putin in acel moment mi s-a parut ca plange ca un om.Ca o mama.
M-am aplecat si am mangaita-o incet pe cap.Mi-a acceptat mangaierea.
Apoi m-am asezat langa ea iar Tara s-a lipit de mine.
O mama isi plangea copiii pierduti.
Episodul e din vara trecuta.
Am vrut sa il povestesc de mult timp dar acum mi s-a parut cel mai potrivit.
De ce?
Pentru ca aseara am vazut stirea cu "parintii "care isi negociau copiii.
Parinti?
Negustori de carne vie.Pe langa indivizii de aseara,negustorii de sclavi par persoane dragute.
Negustorii de sclavi vindeau oameni necunoscuti pentru ei.Cei de aseara isi vindeau proprii copii.
Am vrut la un moment dat sa ii numesc animale dar as jigni animalele.
Pentru ca animalele sunt mai umane decat oamenii.

Cangurii au sosit

Despre tacerea din ultimul timp ...alta data.
Acum despre lucruri frumoase.
Azi e ziua CELLEI.Am sarbatorit-o in felul meu.
Si azi....
Sa incep povestea cu inceputul.
Acum ceva timp imi scrie D-na Lucia ca voi primi CARTEA.Bucuria mi-am maninfestat-o la momentul acela.
Dupa o saptamana imi fac curaj si ii scriu lui Adi Hadean.
Macar sa imi fac simtita prezenta.
Dragut ,Adi,imi raspunde ca asteapta sa vina cartile si imi scrie pe mail.
Eu nu am avut o perioada tocmai buna si am uitat sa platesc net-ul.Nu am avut 2 zile net acasa.Azi de dimineata ma gandesc sa vad daca am fost reconectata.
Eram.Intru pe mail sa verific si aveam mail.
AU VENIT CARTILE.
Aveam intalnire.Cu Adi Hadean.
M-au trecut instantaneu transpiratii reci.
eu sa ma intalnesc cu un necunoscut?
Si m-am dus.Sa ma intalnesc cu un necunoscut.
Acuma chiar necunoscut nu e ,ca doar i-am citit blog-ul.
Stiam unde e Irish Pub-ul,dar nu am fost niciodata acolo.
Am fost azi.
Deschid usa,intru,cobor scarile....si m-am oprit.
Privesc culoarul lung care se deschidea in fata mea.
E un beci...adica o pivnita ...Nu in sensul rau,dar ca sa va puteti imagina peretii de piatra si acoperisul boltit.
Trag aer in piept,o scot pe Florina cea sigura la inaintare...
Cand intri intr-un local si cauti pe cineva,unde intrebi?La bar ,bineinteles.
Ma indrept spre bar care e chiar in capatul culoarului.Trec pe langa o masa la care stateau doi domni.Unul ma priveste cu interes.
Ajung la bar,salut politicos si spun pe cine caut.
Domnisoara se uita mirata.
-Adi Hadean?nu stiu.Stati sa vad.
Si merge exact la d-nul care ma privise cu interes.
Ii spune:
-Il cauta cineva pe Adi Hadean.O doamna.
El zice:
-Doamna cu cartea?
Eu repede:
-Da .dupa carte am venit.
imi zambeste si ma invita sa iau loc.
Eu :
-Nu stau.Multumesc ,dar ma grabesc.In gandul meu:-Idioata mai esti fata.
Dar puteam sa ii spun ca imi tremurau atat de tare picioarele incat imi era teama ca daca ma asez nu mai pot ridica?
Merge la bucatarie si striga:
-Adi a venit doamna dupa carte.
Nu mi s-a mai spus de atatea ori "doamna "in decurs de cateva minute cred ca niciodata.
ma gandesc :-No florina ,momentul adevarului.Tin-te tare.
Si apare Adi cu CARTEA.
Abtine-te florina-imi zic.
Intind mana si ma prezint.Sigura pe mine.
Imi intinde si Adi mana.
O strangere ferma,hotarata,sigura si calda.
L-am privit in ochi.Nu si-a ferit privirea.
Eu asemenea om nu am mai intalnit de foarta multa vreme.
Am zambit,am multumit mi-am luat cartea,am salutat m-am intors si am plecat.
Aveam in mana o comoara.
Daca as fi putut as fi zburat pana sus in holul de la intrare.Nu stiu cum am ajuns acolo.
Am privit cartea si am inceput sa sar in sus zicand in sinea mea:yes,yes...
Mi s-au umplut ochii de lacrimi.
Am pus cartea sub haina in dreptul inimii si amiesit.
Afara era lapovita .
Conta?
Cand a venit colegul meu cu masina sa ma ia, eu plangeam.
-Pentru o carte tu florina?m-a intrebat.
Da .pentru o CARTE.Pentru ce a insemnat si inseamna acea carte.
Fara premiu ati scris in dedicatie,D-na Lucia?
ba e cu premiu,daca imi permiteti sa va contrazic.
Pentru mine e un premiu.Nu stiu pentru ce,dar e un premiu.
In timp ce am scris ,cartea a fost mereu langa mine.
AM CANGURI!

La multi ani,CELLA

Cred ca langa magnolia asta ai visat de multe ori...

Un colt comod de citit in serile de iarna...

Un colt romantic pentru zilele de vara...

Raze de soare filtrate de flori parfumate de magnolii...
Sanatate,carti bune,zambete,prieteni...
LA MULTI ANI ,CELLA.

Primavara

De ceva vreme umbla un zvon prin targ...
Cica vine una...Primavara ii ziceau.
NU sunt eu atenta la zvonuri iar barfe...nu prea ma timp.
Azi asa maine asa.Vuia targul din ce in ce mai tare.
Ce sa fie,domnule cu Primavara asta?
Inteleg...un om,doi,trei povestesc...Dar chiar toti?
Pana si vrabiile astea gurese din arbustul de la geam?
Da-o-ncolo de treaba.
Intreb in stanga ,in dreapta.DA' de m-o lamuri cineva.
Foarte vagi informatiile.SI nimic credibil.
NU ca asta trebuie sa verific.Trebuie sa o cunosc personal.
Zicea cineva ieri ca azi va veni.
MA pun la somn cu gandul ca dimineata am sa merg sa o caut sa o cunosc.
MA trezesc ,ma pregatesc corespunzator (ca doar ma intalnesc cu o necunoscuta si trebuie sa fac impresie buna),si ies din casa hotarata sa o caut.
Cand am iesit ....
Primavara ma astepta la poarta.
Venise in intampinarea mea.Auzise ca o caut.
Parfumata,mirosind a verde,gatita in haine batute in frunze si flori,cu plete de apa si glas de pasari,cu viata in ochi si soarele in suflet.
O primavara frumoasa pentru toata lumea.
Si pentru ca e 1 Martie,un martisor pentru fiecare.Sa va fereasca de rau .