sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ioana

Aveam 10 - 12 ani...In casa agitatie mare.Urma sa avem musafiri.Venea fina Marioara de la Oradea.
Ca de obicei mama a inotrs casa su susul in jos pentru curatenie.Asa era ea si asa e si acum . zile inainte si 3 zile dupa musafiri faceam curat in fiecare coltisor.NU despre asta e povestea acum.
Mai stiam ca fina nu vine singura.Ca va veni cu tani Rodica.Au juns tarziu la noi.Nu mai tin minte daca se intorceau de undeva sau erau in drum o anumita destinatie.
Vizita finei era mereu o bucurie pentru sora mea si pentru mine.Ne acorda mereu atentie deosebita,atentie cu care noi nu eram obisnuite parintii nostri fiind mereu extrem de ocupati si noi multa vrene singure.
A intrat fina,pupaturi ,imbratisari,dupa aceea tanti Rodica (am indragit-o imediat pentru ca semana cu fina) iar la sfarsit nenea Nicu cu o fetita in brate.
Era Ioana.
3,4 ani avea...poate 5 .
tanti Rodica i-a spus lui nenea Nicu sa o puna jos pe Ioana iar daca incepe sa planga sau o vede speriata sa o ia din nou in brate.Noua ne-a spus sa nu ne apropiem dintr-o data ci sa o lasam sa se obisnuiasca cu noi.
Va dati seama ca eram mirate.
Cand a lasat-o din brate ni s-a dezvalui oarecu misterul.
Ioana era mult mai mica decat stiam ca trebuie sa fie un copil de varsta ei,cu dinti aiurea si o fata si privire ciudate.
Ce li s-a parut ciudat tuturor a fost ca Ioana a venit direct la mine.Ea care avea o teama bolnavicioasa de straini m-a acceptat imediat.
Am povestit stand pe jos pe covor,am desenat tot acolo,am mancat tot acolo.Parca ne stiam de cand lumea.
DUpa ce am mai crescut fina Marioara mi-a explicat de ce e Ioana asa.
Tanti Rodica era educatoare la o gradinita din Oradea.Era insarcinata cam in 3 luni cand a fost o epidemie de rubeola la Oradea.S-a imbolnavit si tanti Rodica iar regimul de atunci nu a acceptat sa ii aprobe avortul.
Ioana s-a nascut la 6 luni.
De aici toate intarzierile ei in dezvoltare.Parintii nu au considerat-o niciodata retardata desi a avea un retard mental sever.NU au marginalizat-o si nu au ascuns-o niciodata.
Mereu povestea tuturor cum a stat ea pe covor cu mine si cum am povestit si.....
A fost o zi foarte importanta pentru ea.
In primul meu concediu,am fost si la Oradea iar seara am fost invitata la tanti Rodica la cina.Bucurie mare pe Ioana.Am mancat impreuna ,mi-a spus povesti.NU s-a dus la culcare decat cu mine si am tinut-o de mana pana a adormit.
Ultima data ne-am vazut acum cativa ani cand Ioana a fost internata la Cluj.am mers in fiecare zi la ea sa o vad si sa povestim.
Ce povesteam?Povesti...ce puteai povesti cu un om mare dar cu minte de 12 ani?
Nu ne-am vazut de foarte multe ori dar fiecare am ocupat un loc aparte in inima celeilate.

5 comentarii:

starsgates spunea...

Sigur copiii simt sufletul bun, floris.:)

Elisa spunea...

Imi pare rau de ea...atat i-a fost dat si noua..cat stie doar El :)
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Draga mea,te imbratisez .

Manole spunea...

Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Imi pare rau pentru ea, regret pentru tine.

zincabeiu spunea...

Ce ciudat ! In seara de pe covor ati avut amandoua nevoie una de alta.Simai ciudat, ca nu a uitatniciodata seara aceea.Ai fost aleasa sa aduci bucurie de o clipa acestui suflet chinuit.

floris spunea...

Star,cand ne-am intalnit eram mandoua copii.Cred ca ne-am citit una pe alta.
Elisa,stiu ca atat i-a fost.CE e ciudat?Am plans pentru ea dar nu ma simt trista.
Mestere,nu trebuie sa regreti :).Ma simt linistita.Ca si cand stiu ca de Sus o sa se mai uite din cand in cand catre mine.
Zinca,toata lumea se mira cum de tine minte seara aceea si intalnirile mele cu ea.Cred ca eu am avut mai mare nevoie de ea.